Despre profesie

Am mai scris despre conotaţiile subtile ale numerelor de înmatriculare româneşti aşa-zicând "preferenţiale" (acele vanity plates, "plăcuţele vanităţii", din terminologia americană contemporană). Revin la temă, şocat de ceea ce i s-a întâmplat recent unui prieten de-al meu (anglist) la Biroul de Înregistrări Autovehicule, unde s-a prezentat, disciplinat, pentru a înmatricula noua maşină a soţiei sale. Doamna în cauză este psiholog. Prin urmare, a decis să-şi particularizeze profesia, elegant, pe numărul autoturismului, prin abrevierea PSY. Igrecul final nu reprezenta un moft, ci o măsură de precauţie. Şoferiţa s-a gândit că, în jungla noastră automobilistică pronunţat patriarhală, un PSI asociat unei femei în spatele volanului ar fi stârnit şi mai tare misoginismul rutier, trimiţând, voalat, la sfidătorul Pisi şi zburlind prezumtiv, din start, cohorta masculină de pe şosea. PSY de la psychologist. Iată o rezolvare anglofonă a situaţiei, de care soţul – profesor de literatură engleză – nu putea fi decât încântat! Reuşeşte aşadar bietul om să ajungă finalmente, după o aşteptare de ore în şir la o coadă turbulentă, în faţa funcţionarului însărcinat să-i preia dosarul de înregistrare a maşinii, unde are parte de o surpriză colosală. Citindu-i opţiunea pentru numărul preferenţial, IS 73 PSY, tipul respectiv a clătinat reprobativ din cap, murmurând: "Nu, nu se poate. Nici chiar aşa!" "Ce s-a întâmplat? Ce nu e în regulă?" a întrebat, îngrijorat, amicul meu care nu ar mai fi putut sta încă o dată la rând nici dacă l-ai fi supus la torturi medievale.

"Dumneavoastră nu cunoaşteţi noile reglementări rutiere privitoare la înmatricularea autovehiculelor!" l-a apostrofat direct funcţionarul, măsurându-l totodată, din cap până în picioare, cu o căutătură de dispreţ suveran. "Înţeleg că aveţi o meserie neobişnuită şi un statut delicat", a continuat el, "însă nici măcar în astfel de condiţii nu vă pot permite să încălcaţi legea." Anglistul avu senzaţia alunecării într-o dimensiune suprarealistă a propriei existenţe. Se simţea siderat. De unde ştia poliţistul profesia lui? Din acte nu reieşea acest amănunt. Se revenise într-un sistem totalitar în care autorităţile te radiografiau în detaliu, identificându-te instantaneu, eventual, după aerul expirat? Şi ce ar fi fost atât de neobişnuit şi de delicat în condiţia de profesor, raţionă prietenul meu, uimit desigur în continuare că meseria îi fusese ghicită atât de rapid? Nu-i era oare străin ipochimenului de la ghişeu? Dorea cumva să-i plătească vreo poliţă veche? Poate că îi avusese copilul student cândva la Engleză şi îi arsese o notă mică? Prinzându-l acum, la cotitură, hârţogarul se răzbuna. Foarte probabil, urma să-i facă zile fripte, întorcându-l la infinit în sinistra clădire a înmatriculărilor pentru diverse incongruenţe regulamentare inventate. Speriat, mai ales că auzise şi precizarea legată de "încălcarea legii", profesorul hotărî să adopte un ton prudent, pe cât posibil diplomatic. Surâse mai întâi fermecător (mă rog, atât cât îi permitea starea psihică). Paradoxal, gestul nu generă simpatie în interlocutor (care arborase o grimasă descurajantă).

Apoi, intimidat, începu să vorbească, axându-se pe aspectul "ocupaţiei" sale neobişnuite şi delicate şi mai puţin pe problema "legii" încălcate. Spera ca discuţia din jurul poziţiei lui de universitar să îmblânzească fiara şi "să înmoaie" prezumtivele ilegalităţi din dosar. "Eu cred că am o meserie generoasă", zise el politicos. "Mai mult ofer decât primesc. |sta este specificul ei." Poliţistul îl privi cu dezgust nedisimulat. "Vă rog să mă scutiţi de discursuri sordide, referitoare la altruismul profesiei dumneavoastră! Vă aflaţi într-o instituţie a statului şi trebuie să vă purtaţi cuviincios. Aici e ultimul loc unde puteţi vorbi deschis despre ce oferiţi şi despre ce primiţi în ignobila dumneavoastră muncă. Nu voi îngădui! Mi se pare suficientă îndrăzneala de a veni cu o asemenea solicitare de număr la Poliţia din Iaşi. Sfidaţi fără rezerve autoritatea! Vă rog: puţină decenţă în exprimare!" Nefericitului solicitant îi curgeau râuri de sudoare pe frunte. Decise să taie nodul gordian şi întrebă neocolit: "Cu ce am greşit? Ce este ilegal în această variantă de număr de înmatriculare?" "Sensul abrevierii, domnul meu, nu vă prefaceţi că nu înţelegeţi! Legea nu mai permite aluzii indecente în îmbinarea literelor alese, iar PSY constituie o obscenitate strigătoare la cer, cu toate că dumneavoastră mimaţi acum inocenţa. Vorbim despre cuvântul englezesc pussy, un termen argotic pentru vagin, obiectul muncii dumneavoastră…" "Cum adică obiectul muncii mele?" strigă profesorul îngrozit. "Pe mine nu mă fentaţi: sunteţi un gigolo trist."

Urmarea? Amicul meu a ales varianta PSI, iar, la prima ieşire a soţiei sale cu maşina pe stradă, un macho boy i-a strigat doamnei prin geamul deschis al automobilului: "Pisi, ţine banda drept că intri în toată lumea, în motanii mei de viaţă!"

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi