Despre remuşcare

Colegul meu de la Franceză, Diotim Doctorescu, trăieşte, de mai multă vreme, o dramă profesională. A ajuns fatum malus pentru un student numit, nu atât inubliabil, cât cumva predestinat, Marţian Cucuvelea. După toate aparenţele, lui Cucuvelea i-a cântat, insistent şi nefast, cucuveaua pe umăr, iar cucuveaua în chestiune a avut mereu chipul şi asemănarea bietului profesor francofon Doctorescu. "Codrine", mi-a povestit deunăzi, trist, universitarul fatidic, "crede-mă pe cuvânt, n-am absolut nimic de împărţit cu Marţian ăsta! Acum mai bine de un deceniu, când am ţinut primele cursuri de literatură franceză veche la seria lui, nu mi-a atras atenţia în nici un mod. Era completamente incolor şi inodor… La un moment dat, s-a întâmplat însă un lucru neplăcut, care l-a scos în evidenţă. A chiulit, la o oră, întreaga grupă fără cel mai vag preaviz. Organizau nu ştiu ce Miss Boboc şi, în loc să-mi comunice suprapunerea, civilizat, pentru a putea, eventual, reprograma întâlnirea, ei, în postura unor studenţi la Franceză care se respectă, au şters-o englezeşte. Numai Cucuvelea, stupid ori dezinformat, habar n-am care a fost explicaţia, răsare în amfiteatru, zâmbind nătâng. Prin urmare, a trebuit să-mi fac treaba şi să ţin prelegerea de la A la Z. Inevitabil, m-am enervat şi mi-am vărsat năduful pe singurul spectator disponibil, culmea, moralmente nevinovat. La examen, ce să vezi? M-a apucat impulsul revanşard şi am decis să fiu ticălos. Le-am dat subiect fix din materia discutată în cursul buclucaş. Spre oroarea mea, singurul literalmente nepregătit fu Marţian. Ceilalţi învăţaseră pe rupte. Aşadar, Cucuvelea a încasat 4, în timp ce multitudinea a primit, cu urale, note de 9 şi 10. La restanţe, am tras o gripă teribilă şi am amânat examenul. Aflu ulterior, cu regret, că, din acest motiv, Marţian a pierdut o deplasare Erasmus pentru care concurase cu succes. Mai trebuia să dovedească statutul său de integralist, în săptămâna premergătoare plecării în Franţa, fapt care, prin suspendarea testului meu, evident, a devenit irealizabil, iar sărmanul student a rămas acasă. Peste un an, tot eu am propus, în Consiliul Facultăţii, să nu mai acceptăm candidaturi, la menţionatul program Erasmus, cu medii generale mai mici de 8.50. Ideea s-a impus cu un vot masiv şi s-a transformat în literă de lege. După o vreme, cineva m-a informat că studentul Marţian Cucuvelea reprezenta un caz exotic. Avea media 8.49, pierzând astfel orice şansă de a studia – fie şi pentru un semestru -, în străinătate, pe parcursul anilor de licenţă. Nu-ţi ascund că, în aceeaşi perioadă, am pledat pentru anularea, din motive financiare, a burselor sociale deţinute de beneficiari proveniţi din familii cu un cuantum lunar de venit peste 3.000 de lei. Propunerea a intrat, imediat şi entuziast, în regulament. Stupoare! O secretară mi-a zis, după câteva luni, că măsura nu a eficientizat bugetul, existând o singură victimă a recalculărilor, un oarecare Marţian Cucuvelea, ai cărui părinţi câştigau împreună 3.004 lei… Ca atare, tipul a început să mă privească urât când mă întâlnea pe coridoare. Până şi unii colegi mă întrebau ce-mi căşunase pe blândul Marţian. Mă dezvinovăţeam pretutindeni. Explicam că, la mijloc, se afla un bizar şi ironic joc al sorţii, că îl simpatizez, în fond, pe Marţian şi aşa mai departe. Când, la examenul de licenţă din iulie, pe o căldură infernală, ca preşedinte, am hotărât să mut comisia într-o altă sală, unde funcţiona aerul condiţionat, iar Cucuvelea – programat să-şi susţină teza la prânz -, dezorientat, s-a rătăcit, ratând prezentarea şi întârziindu-şi absolvirea Facultăţii cu jumătate de an, îndrumătorul lucrării lui m-a acuzat vehement că aş fi apelat la tertipuri ieftine pentru a mutila destinul unui tânăr… Anii au zburat, din fericire, oferindu-mi, finalmente, certitudinea că aş fi scăpat de fatalitate. Până în urmă cu o săptămână, când merg la Decanat să verific comisiile de gradul întâi. Ştii şi tu că te trezeşti preşedinte la câte una pe nepusă masă. Aşa a şi fost! Mi se repartizase o inspecţie într-un sat obscur de pe lângă Roman. Profesor-candidat la gradul unu în educaţie – Marţian Cucuvelea! Îngrozit, l-am sunat imediat pe coordonatorul tezei metodico-ştiinţifice şi l-am rugat, aproape plângând, să-l anunţe pe împricinat despre coincidenţă, dar, totodată, să-l şi liniştească, întrucât voi fi un preşedinte model, îi voi acorda negreşit nota 10. Omul a revenit, tulburat, după un timp şi mi-a zis că-i comunicase totul lui Marţian, însă acela, auzind vestea, s-ar fi decompensat brusc, distrugând orice punte de dialog raţional. Răcnea că se retrage din învăţământ şi că, apoi, se autoincendiază în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, că se reprofilează ca terorist ISIS, că se însoară cu mătuşa Tamara, că se transformă în vârcolac… Sunt zdrobit de remuşcări, prietene. Absolut zdrobit."

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi