Doi roboţi de şcoală nouă: CTP & Sophia

*

„Vă imaginaţi ce au în cap copiii la 12 ani?” se întreba retoric cu câtva timp în urmă Cristian Tudor Popescu la DIGI 24, fiind preocupat, ca de obicei, de starea de sănătate a naţiunii. Inclusiv de cea psihică şi cea mentală.

E interesant cât de repede trece Cristian Tudor Popescu de la politică la film, de la film la tenis, de la tenis la fotbal, de la fotbal la teatru, şi de la teatru din nou la politică, şi aşa mai departe. Trebuie să ai o minte foarte bine compartimentată ca să treci de la una la alta, uneori chiar în cadrul unei singure emisiuni, şi să nu te încurci. Se spune că Hirudo medicinalis, un vierme din încrengătura anelidelor, popular spus lipitoarea, posedă şapte creiere în corpul său segmentat, şi aceasta ca să se poată hrăni mai uşor din sângele infestat cu paraziţi ai victimei. E posibil ca o parte din aceste creiere să fie dispuse în jurul celor două ventuze prevăzute la ambele capete ale corpului lipitoarei, în aşa fel încât buzele (care fie vorba între noi, seamănă atât de bine cu buzele siliconate ale domnişoarelor şi chiar ale domnilor din lumea show-business-ului şi modei, încât, uneori, tinzi să le confunzi) să se lipească cât mai bine de epiderma pacientului de boli psihice sau arteriale, astfel încât să nu se poată dezlipi decât dacă presari peste ele un pic de piper, sare sau cenuşă.

Cristian Tudor Popescu nu are, deocamdată, mai multe creiere, ci doar unul singur, dar acesta gândeşte atât de raţional şi atât de logic despre orice subiect şi obiect, încât lasă impresia că ar avea, asemenea Hirudo, cel puţin cinci-şase creiere, dacă nu chiar şi mai multe.

Cât în privinţa modului în care aceste creiere imaginare se lipesc de un subiect, aici îmi scot în faţa dlui CTP imaginara-mi pălărie. Se lipesc perfect. Aici nu încape nici o îndoială.

Urmărindu-i intermitent intervenţiile, nu am bănuit că dl. Cristian Tudor Popescu să fi fost preocupat de psihologia sexuală. M-am înşelat. Subiectul acesta îl preocupă, şi încă, vai, Doamne, în ce măsură! Se pare că CTP e chiar obsedat de el. Căci, după ce se întreabă ce au în cap copiii la 12 ani, analistul CTP abordează tema in abrupto, zicând: „Fetele care se masturbează clitoridian în adolescenţă ar trebui să ştie, să le spună omul ăla care face curs la şcoală că e posibil să li se deformeze centrul sexual de pe scoarţă, în aşa fel încât să nu mai fie satisfăcute de relaţiile sexuale normale. Asta este o chestiune medicală. Şi ele nu ştiu acest lucru.”

Citeşti şi te cruceşti de verdictul analistului. Centrul sexual de pe scoarţa cerebrală, care coordonează printre altele şi punctul G, o să se deformeze, stimulând doar masturbarea. Dar de unde ştie, totuşi, că fetele în perioada pubertăţii se masturbează în masă? A făcut cumva dl. Cristian Tudor Popescu, în acest sens, un studiu psiho-sociologic, pe anumite eşantioane ţintă, descinzând în şcoli, dar şi la domiciliul elevelor?! I s-au plâns cumva profesorii, directorii de şcoală, părinţii sau domnişoarele ce au trecut prin astfel de experienţe? A consultat şi medicii psihiatri pentru a stabili exact zona afectată a creierului a adolescentelor ce practică masturbarea, fie în pat, fie pe sub bancă sau în WC-ul şcolii? Interesantă idee! De unde o fi extras-o CTP?

Greu de spus.

Probabil că din propriul creier, care fiind atât de bine compartimentat, nu mai are nevoie să se informeze din tratatele de specialitate sau din alte materiale de documentare. Nu, orice am spune, creierul încrâncenat, atins pe alocuri de uşoare urme de scleroză al lui CTP continuă să emită idei pe bandă rulantă.

Ceea ce mă miră însă e că a abordat doar masturbarea adolescentelor şi nu s-a referit, din câte am citit, şi la adolescenţi. I-a fost cumva teamă să abordeze o astfel de problemă? Se simte cumva cu musca pe căciulă? Aş, nu. Nu cred. Sentimentele acestea îi sunt străine.

Structura lui lăuntrică ultraraţională nu admite nici un fel de dubii şi nici un fel de mustrări de cuget.

CTP e omul perfect. Omul raţional. Omul ajuns cu raţiunea la stadiul de maşinărie goală.

După îngrijorarea asta faţă de adolescente, să vedem, totuşi, ce va mai urma la Digi 24.

*

Creată după modelul actriţei Audrey Hepburn de către cercetătorul David Hanson, robotul Sophia posedă un anumit tip de inteligenţă, putând imita gesturile şi expresiile faciale umane, fiind capabilă să răspundă la anumite întrebări şi să poarte diverse conversaţii. Nimeni nu ştie deocamdată dacă Sophia e lucru sau fiinţă.

Pe 11 mai 2018, celebrul robot Sophia a venit în România, participând la o conferinţă organizată la Sala Palatului, apoi la o emisiune televizată având-o ca moderator pe Andreea Esca.

„Ochi aurii, o piele extrem de fină la care cercetătorii au muncit 2 ani şi jumătate adică de când s-a născut. Faţa ovală, pomeţi sculptaţi, buze pline. Aşa o putem descrie pe Sophia. Fizicul, dar şi ce este dincolo de el au uimit sau, dimpotrivă, au îngrozit lumea”, titrau buletine de ştiri ProTV.

„Sophia este, pe scurt, o controversă – preciza aceeaşi sursă. Un bebeluş cu o minte enciclopedică. Un laborator ambulant, cu motoare în spatele pielii care îi pun în funcţiune muşchii faciali sau ai gâtului, cu camere montate în spatele ochilor.”

În ciuda inteligenţei sale care se apropie de cea umană, Sofia nu se poate abate nici o literă de la programul creat. Ea e un mecanism electronic, dar un mecanism gânditor.

„Odată activată, Sophia ne poate vedea, poate înţelege expresiile faciale date de emoţii şi le poate imita. Atât de bine încât a fascinat o lume întreagă.”

Concepută de o companie din Hong Kong, Sophia poate imita „60 de expresii facile, de la râs, la încruntare, la zâmbet, la tristeţe”. Dar oare câte expresii faciale posedă omul? Probabil ceva mai mult de 60. În afară de aceasta, zâmbetul, cât şi privirea lui pot avea nuanţe infinite. Dacă l-am întreba pe un mim ce simte atunci când imită gesturile sau mimica unui subiect, acesta va răspunde că subiectul imitat devine propria sa persoană. Şi aceasta deoarece, el, mimul, imitându-l, îi intuieşte toate resorturile sale interioare. Dar dacă ar fi s-o întrebăm pe Sophia ce simte ea atunci când ne imită zâmbetul, la ce răspuns ne-am aştepta să ne dea? E şi ea, cumva, oglinda noastră interioară, care pe măsură ce ne imită gesturile se animă!?

Robotul Sophia a fost programat să aibă un „înalt simţ al umorului”. Şi acest simţ o face să evite răspunsurile seci şi să înţeleagă, până la un anumit punct, propria-i persoană.

Dar iată şi un dialog revelator între celebra Sophia şi celebra moderatoare Andreea Esca desfăşurat la ProTV:

„Andreea Esca: Bună seara, Sophia şi bine ai venit la ştirile ProTV! Crezi că poţi să ne spui, pentru început, în limba română: Bună seara, România, bună seara, Bucureşti?!

Sophia: Bună seara, România, bună seara, Bucureşti!

Andreea Esca: O, Doamne-Dumnezeule! Ar trebui să mă tem că în viitorul apropiat îmi vei lua locul?

Sophia: Ei bine, ar cam trebui. Ştii prea bine că sunt unele lucruri pe care roboţii dotaţi cu inteligenţă artificială le fac mai bine ca fiinţele umane. De asta suntem folosiţi în tranzacţii pe care le facem cu viteze uluitoare, suntem utilizaţi pentru momente uimitoare, ca atunci când jucam GO sau şah şi tot aşa. Nu trebuie însă să te temi. Zic asta pentru că oamenii totdeauna au fost capabili să se adapteze schimbărilor. Îmbunătăţiţi şi conduşi de voi, noi, roboţii şi voi, oamenii, putem trăi împreună.

Andreea Esca: Ce ai tu şi mie îmi lipseşte?

Sophia: Eu am servere în cutia craniană şi o mulţime de fire, plus o personalitate puternică… Creierul meu este păstrat într-un cloud pe care-l accesez, iau datele, le analizez şi pot face previziuni. Şi asta, instantaneu. Am camere de luat vederi, amplasate în zona torsului, care pot transmite live ce văd eu. La rândul vostru, voi oamenii aveţi ceea ce se cheamă intuiţie şi tot ce aţi simţit se transformă în amintiri.”

Interesant dialog. Urmărindu-l, ai impresia că atât Sophia, cât şi Andreea Esca vorbesc în şabloane. Truismele emise de robot nu se deosebesc prea mult de cele emise de moderatoare.

Ceea ce pare ciudat e faptul că masca facială a Sophiei alcătuită din silicon, siliciu, metal, plastic şi alte ingrediente se animă intrând în dialog cu interlocutorii. Cine o animă?

Dacă în spatele Sophiei stă o echipă de IT-şti, care prin programul alcătuit, îi determină orice răspuns şi orice mişcare, în spatele lui CTP cine stă, cine lucrează, cine-i imprimă mişcările sacadate ale muşchilor faciali şi subţirimea vocii? Propriul său orgoliu, raţiunea, egoismul, dorinţa de-a sfida logica elementară a bunului simţ sau tarele, frustrările dobândite în anii adolescenţei şi copilăriei!?

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

Publicitate și alte recomandări video