Dosarul „Flux-Chirica”: DNA scapă printre degete martorul principal, care recunoscuse tot. Analiză: cum mai poate evolua cazul

Faptul era previzibil, „Ziarul de Iaşi” prezentând încă din octombrie punctele slabe ale construcţiei procurorilor. DNA poate prezenta din nou acordul de recunoaştere instanţei, după eliminarea acuzaţiei prescrise, dar el ar putea deveni oricum inutil în procesul care îl vizează de primarul Mihai Chirica.

Drumul presărat cu ilegalităţi de la 3 la 9 etaje

Dosarul „Flux” a plecat de la construirea de către SC Flux SRL a unui bloc cu 9 niveluri, în loc de 3, câte fuseseră autorizate. În pofida acestui fapt, municipalitatea a emis certificatul de atestare a edificării, care confirma că noua construcţie respecta autorizaţia. Certificatul, semnat de primarul Mihai Chirica şi de viceprimarul de la acea vreme, Gabriel Harabagiu, a fost eliberat în baza verificărilor în teren efectuate de doi angajaţi ai Primăriei, Victor Gavriluţă şi Gabriel Ghergheşanu.

Aceştia nu au fost însă incluşi în dosarul principal întocmit de procurori, cazurile lor fiind disjunse. Gavriluţă este judecat separat pentru abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit. Lui Ghergheşanu, acuzat în plus şi de fals intelectual, procurorii i-au propus un acord de recunoaştere a vinovăţiei, prin care urma să primească o condamnare la 2 ani, 2 luni şi 20 de zile de închisoare, dar cu suspendare.

Procurorii DNA au preferat să-l folosească pe Ghergheşanu ca martor împotriva lui Chirica decât să-l trimită în judecată ca inculpat, alături de el. Aceasta, pentru ca mărturia lui Ghergheşanu să nu poată fi atacată de avocaţii celorlalţi inculpaţi ca fiind dată „pro causa”, pentru a se apăra pe el însuşi. Ca martor, iar nu ca inculpat, Ghergheşanu ar fi avut un plus de credibilitate.

Chichiţă avocăţească? Martorul nu s-a folosit de prescriere

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost trimis în instanţă, spre aprobare, în mai anul trecut, şi a fost aprobat de Tribunal în noiembrie. Apărătorul de atunci al lui Ghergheşanu nu a folosit în faţa judecătorilor un argument aflat la îndemână, acela că acuzaţia de fals intelectual era deja prescrisă din octombrie. Argumentul a fost invocat însă în apel, iar judecătorii nu au avut altceva decât să-l confirme. Actele materiale ale infracţiunii de fals intelectual de care fusese acuzat Ghergheşanu, respectiv semnarea a trei certificate de atestare a edificării blocului din Tătăraşi, fuseseră comise în perioada 10-11 octombrie 2018. Or, pentru falsul intelectual, termenul general de prescripţie a răspunderii penale este de cinci ani, în urma unei decizii a Curţii Constituţionale din 2022, confirmată de o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procurorii DNA au încercat să-i convingă pe magistraţii Curţii de Apel să lase neaplicată decizia ÎCCJ, ceea ce ar fi avut ca urmare prelungirea termenului de prescripţie. Propunerea, bazată pe o ordonanţă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, era justificată prin faptul că un termen de prescripţie prea scurt este „de natură să genereze un risc sistemic de impunitate în cazul infracţiunilor de corupţie şi asimilate acestora”. Cu alte cuvinte, acuzaţii de corupţie ar putea scăpa de pedeapsă cu uşurinţă.

Solicitarea a fost însă respinsă de judecători. Falsul intelectual nu este considerat o infracţiune de corupţie, iar pentru cealaltă acuzaţie, de complicitate la abuzul în serviciu, termenul de prescripţie este de 8 ani. Ar exista astfel timpul necesar judecării şi eventual, condamnării. „Încercarea reprezentantului DNA de a extinde referirile din cuprinsul Ordonanţei Curţii la infracţiunile care ar fi reprezentat un mijloc şi ar fi fost reţinute în concurs cu infracţiuni care pot fi considerate de corupţie, anume la infracţiunea continuată de fals intelectual, nu au fundament în actul jurisdicţional al CJUE şi vizează evitarea lipsirii de efecte a demersului de angajare a răspunderii penale a inculpatului”, au arătat magistraţii.

Recunoaşterea vinovăţiei a ajuns să nu mai aiibă nicio valoare

Odată cu constatarea prescripţiei răspunderii penale pentru fals intelectual, acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu mai avea nicio valoare. Conform legii, pentru ca un acord de recunoaştere să fie acceptat de instanţă, este necesar ca toate acuzaţiile din cuprinsul său să poată fi susţinute. Magistraţii Curţii de Apel au dispus înapoierea dosarului procurorilor pentru continuarea urmăririi penale. Decizia este definitivă.

Din acest moment, DNA are două posibilităţi. Poate să întocmească rechizitoriul pe numele lui Ghergheşanu pentru acuzaţia de complicitate la abuzul în serviciu şi să-l trimită şi pe el în judecată. A doua variantă ar fi, pur şi simplu, eliminarea acuzaţiei de fals intelectual şi trimiterea din nou în instanţă a acordului de recunoaştere a vinovăţiei. În acest mod, „aranjamentul” iniţial dintre procurori şi Ghergheşanu ar rămâne valabil: mărturie contra o pedeapsă cu suspendare.

CITESTE SI: Dosarul Flux-Chirica: declaraţiile „bombă” ale martorului cheie ar putea ajunge zilele aceste direct la coş. Cine e de vină?

La o a doua trimitere spre aprobare a acordului de recunoaştere a vinovăţiei ar putea apărea însă o nouă problemă, pe care magistraţii au ocolit-o acum: cea a competenţei. Procurorii DNA au dreptul să ancheteze speţe în care paguba materială este mai mare de 100.000 de euro, activitatea instituţiei publice afectate a fost perturbată deosebit de grav, ori în care sunt implicaţi parlamentari, miniştri, magistraţi, demnitari locali, aleşi locali, persoane care deţin funcţii de conducere de la director în sus sau cu atribuţii ed cotnrol în instituţia respectivă. Or, în dosarul „Flux” nu a fost stabilit niciun prejudiciu material, activitatea municipalităţii nu a fost perturbată, iar Ghergheşanu nu avea nicio funcţie de conducere sau control în cadrul Primăriei. De cazul său ar fi trebuit să se ocupe nu DNA, ci Parchetul de pe lângă Judecătorie.

Cum ar putea evolua dosarul

Chiar dacă în cele din urmă acordul de recunoaştere a vinovăţiei va fi aprobat, măsura în care însă Ghergheşanu va fi util ca martor în dosarul „Flux” este discutabilă, întrucât el nu este martor propriu-zis, ci martor asimilat. Dreptul românesc identifică două categorii de martori: cei veritabili şi cei asimilaţi. Martorii veritabili sunt cei care nu au participat la săvârşirea infracţiunii, ci cunosc detalii despre aceasta. Martorul asimilat este cel care a şi participat la săvârşirea faptei respective, cum este şi cazul lui Ghergheşanu.

Or, ca participant direct la săvârşirea infracţiunii pentru care depune mărturie, martorul asimilat se află în situaţia ca prin declaraţia sa să se autoincrimineze. Alternativa ar fi să mintă în instanţă, putând fi astfel inculpat pentru mărturie mincinoasă. În urmă cu cinci ani, ÎCCJ s-a pronunţat că „participantul la comiterea unei infracţiuni care a fost judecat separat de ceilalţi participanţi şi audiat ulterior ca martor, în cauza disjunsă, nu poate avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă”.

Dacă, atunci când va fi audiat în dosarul „Flux”, Ghergheşanu va „uita” detalii ale faptelor, va minţi sau pur şi simplu nu va mai declara nimic, procurorii ar fi aproape cu mâinile legate. Ghergheşanu va fi fost deja judecat şi condamnat cu suspendare pentru rolul său în afacerea „Flux” şi nu va putea fi urmărit penal şi judecat pentru mărturie mincinoasă, pentru că a fost martor asimilat. Anchetatorii vor fi lipsiţi astfel de martorul-cheie din dosar. Urmarea este, aşadar, că dosarul poate avea în continuare evoluţii imprevizibile.