Drepturile vânzătorului şi ale clientului de bordel

În lume sunt atât de multe contradicţii şi atât de flagrante, încât toată situaţia te pune uneori pe gânduri.

Nu ştii ce să mai crezi şi ce să mai zici ca nu cumva să fii de partea corectă a lucrurilor, crezând de fapt că greşeşti. Chiar pare că nu mai e nicio logică, şi totuşi este pe undeva.

De exemplu, nu înţeleg contradicţia dintre aşa-zisele drepturi la decenţă şi respect ale femeilor, apărarea imaginii acestora – amintesc aici de mişcarea MeToo sau de cazurile în care tablouri nud clasice ori contemporane au fost acoperite sau înlăturate din muzee, iar statui la fel de „indecente” au fost dărâmate – şi creşterea continuă a industriei serviciilor sexuale. În ţările civilizate, militantismul feminin a devenit deja o normă, un punct de reper în (re)cucerirea dreptăţii, dar asta se desfăşoară în paralel cu nestingherita promovare a prostituţiei la scară din ce în ce mai mare.

Întâmplător mi-au căzut ochii peste un articol în care se spunea că în Cartierul Roşu din Amsterdam s-a decis ca programul lucrătoarelor sexuale să se încheie cu 3 ore mai devreme. Stai un pic, îmi zic, e vorba aici cumva despre Olanda, una dintre cele mai dezvoltate ţări din lume, în care libertatea este sfântă şi blablabla? Se acceptă în Olanda ca femeile să fie înjosite în aşa hal încât să fie numite „lucrătoare sexuale”, să fie, cu alte cuvinte, sclave ale poftelor primare şi scârboase ale bărbaţilor? Uau, aşa ceva este incredibil!

„Lucrătoarele” au reprezentante în faţa autorităţilor, ca un fel de sindicat, care le apără interesele. În articolul amintit, de exemplu, acestea din urmă declară că schimbarea orei de închidere de la 6 dimineaţa la 3 dimineaţa nu le convine din foarte multe motive, nu le înşir eu aici, şi că le afectează drepturile cetăţeneşti la siguranţă şi altele asemenea. Important e că au dreptul de a emite pretenţii în faţa autorităţilor. Aşadar e o contradicţie aici, ori nu? Unde nu văd şi eu aşa ceva în România, ca prostituatele de pe centura Bucureştiului să facă o pichetare a primăriei ca să devieze circulaţia tirurilor pe unde vor ele… Suntem nişte primitivi, nişte înapoiaţi, dom’le!

Totuşi nu e glumă, lucrurile sunt cât se poate de serioase. Am intrat pe Google şi am dat căutare pe Cartierul Roşu şi m-am crucit. Acolo e un adevărat Ev Mediu! Femei în carne şi oase îmbrăcate sumar stau în vitrine exact cum stăteau sclavii în pieţe pentru a fi vânduţi, doar că acum ele stau acolo de bună voie. Exploatarea pare a fi la cote maxime într-o ţară pretins civilizată. Mă tot întreb ce mai este civilizaţia dacă acceptă o contradicţie atât de mare în propriile principii. Civilizaţia nu înseamnă să ne înfrânăm pornirile animalice, să fim cât mai respectuoşi unii cu alţii, mai ales cu femeile, să nu ne exploatăm unii pe alţii? Cu ce este mai bun şi mai corect şi chiar mai frumos să ţii prostituatele în vitrină legal, decât să le ţii pe centură, ilegal? Nu e la fel de degradant pentru ele, de necivilizat?

Se pare că răspunsul e: da şi nu prea… Adică, deh, aşa merg lucrurile, ce poţi să faci, să te abţii? Civilizaţie nu înseamnă la urma urmei să nu mai fii om, ci să fii unul respectuos şi educat… Adică atunci când îţi trebuie ceva, să mergi la un loc special amenajat, să baţi la uşă, să dai bună ziua, să vorbeşti frumos, să zici „pardon”, iar după ce termini să plăteşti şi să îţi vezi mai departe de treaba ta ca şi cum ai fost la Alimentară. Iar dacă nu faci aşa, „vânzătoarea” să cheme poliţia, nu proxenetul, şi să te amendeze.

În locul parlamentarilor din România aş propune o lege care să fie şi aplicată, în acest sens. Vrem educaţie ca în Finlanda? Atunci de ce să nu vrem şi prostituţie ca în Olanda? Exemplele sunt demne de urmat, organizarea lor e impecabilă, curăţenia ireproşabilă. Ori suntem civilizaţi până în pânzele albe şi ne abţinem de la tot ce e porcos, animalic şi să ne mărginim la propriul dormitor sau baie, ori punem cărţile pe faţă, recunoaştem că asta e, suntem oameni şi avem nevoi de tot felul care nu sunt o ruşine, şi reglementăm toată treaba. La urma urmei e corect şi civilizat ca toţi să fie trataţi cu respect, chiar dacă sunt doctori docenţi, cercetători în lingvistică, lucrători sexuali sau clienţi de bordel, nu? De ce „lucrătoarele” noastre stau în soare, în frig, pe ploaie şi vânt, în praf la marginea şoselelor, făcându-şi meseria în condiţii extrem de riscante, mizerabile şi pe bani puţini, când ar putea să o facă în condiţii civilizate şi să plătească şi impozit?

Haideţi să lăsăm prefăcătoria, aşa-zisul ortodoxism greşit înţeles, şi să devenim cu adevărat europeni. Legalizaţi prostituţia şi drogurile ca să scăpăm ţara de beţivi, drogaţi şi curve. Nu exagerez cu nimic aici, cred sincer că ar scădea mult alcoolismul, iar consumul ilegal şi iresponsabil de droguri ar fi ţinut sub control, nu mai vorbesc de „lucrătoare”.

Un exemplu aici este industria videochatului. Nu greşesc când spun „industrie” pentru că are toate elementele acestei ramuri economice. Are tehnologie, infrastructură, personal şi tot tacâmul. Am înţeles că se câştigă chiar incredibil de bine. Un „lucrător” în domeniu poate face lejer 4000 de euro pe lună, iar asta doar stând într-o cameră singur, în faţa ecranului şi vorbind cu careva. Asta nu e considerată degradare, domnilor parlamentari? Faptul că o fată sau un băiat care se chinuie să rămână permanent în formă fizică este folosit de alţi oameni „primitivi” numiţi „clienţi” pentru a-şi satisface propriile nevoi fizice ori mentale nu este tot un fel de prostituţie? Nu e un abuz aici? Nu? Păi, atunci nici acela în care e contact fizic cu acordul ambelor părţi nu poate să fie.

E o prefăcătorie imensă peste tot. Angajaţii se fac că muncesc, elevii se fac că învaţă, cetăţenii se fac că respectă legea, politicienii se fac că spun adevărul şi tot aşa la nesfârşit, dar în realitate nici unul nu face ce trebuie. Totul e de faţadă. Haideţi mai bine să spunem lucrurilor pe nume şi să facem ceea ce trebuie pentru că tot noi ne păcălim. Asta înseamnă de fapt civilizaţie, să facem lucrurile corect, chiar dacă sunt „ruşinoase”. Tot ce e uman e normal şi nu trebuie să ne ascundem după deget.

Aşadar, ca să fim practici, să nu zică unii că scriu aici degeaba, că bat câmpii, iată propunerile mele sincere pe care le-am preluat de la nişte prieteni: să facem câte un cartier roşu în fiecare oraş mai mare, cu vitrine, băi curate,  aşternuturi proaspete şi toate cele. Omul să poată plăti cu cardul, vânzătoarea/ vânzătorul să fie tratat cu respect, să muncească doar între anumite ore, să aibă drept de reprezentare în faţa autorităţilor şi aşa mai departe. Să nu mai vedem scenele acelea dizgraţioase şi total necivilizate pe centurile oraşelor şi nici anunţuri penibile şi codificate prin ziare de genul: „Băieţei jucăuşi căutăm bonă blondă”…

Briscan Zara este scriitor şi publicist