Dropsuri şi pastile

Meditaţie

Trăiesc în continuare ca şi cum – ca şi cum n-ar exista.

Ca şi cum n-ar veni nicicând.

Ştiu însă prea bine că există şi va veni.

Ce nu ştiu încă e când.

Dar vreau să ştiu?

Mai degrabă nu.

Prefer în continuare să trăiesc ca şi cum – ca şi cum n-ar exista, ca şi cum n-ar veni nicicând.

Etichetările viitorului

C.c.p. – pentru carte corectă politic;

F.c.p. – film corect politic. Etc.

Măcar de-ar exista şi varianta „negativă”: F.i.p. (film incorect politic), c.i.p. (carte incorectă politic).

Temă: a se ghici care se vor vinde mai acătării…

Îngrijorare mare

Ce ţară mai e şi România asta, oameni buni?

Ce ţară mai este aia în care, dacă te iei după criticii literari, nu mai apar decât cărţi promiţătoare (îndeobşte debuturile), bune, foarte bune şi excepţionale (capodopere, pesemne, chiar de se cam evită superlativul ăsta)?

Ce să mai, mi-s tare-ngrijorat. Unde-i raderea cinstită? Chiar a murit? Nu mai are niciun critic literar curajul de-a rade o carte proastă? Chiar nu mai e totul decât promovare, strigătură de piaţă? Chiar nu mai apar cărţi proaste sau, fie, pur şi simplu doar slabe?

Vis cu o pisică

Am visat o pisică. Ce-mi făcea pisica? Juca un joc pe laptop, lovind iar şi iar tastatura cu lăbuţa dreaptă, pe ecran învârtindu-se parcă nişte lămâi şi cireşe, ca la automatele alea clasice de joc – la început. Apoi pisica lovea nervoasă rău tastatura, pentru că jocul se blocase. Enervată la culme, pisica a observat cana mea de cafea de lângă laptop, i-a dat un dos şi mi-a vărsat restul de cafea pe peretele din spatele laptopului…

Ce bine că n-am pisică!

Ce mi-a trecut într-o zi prin cap

Mi-a trecut prin cap ideea cum că nu (mai) am nicio treabă, doar treburi.

O fi bine, o fi rău?

Motto

De la salcie pân’ la tisa/ Tot copacu’ plânsu-mi-s-a…

Investiţii pentru fraierii 2.0

„Virtual real estate on Metaverse”?!?

Mamă, ţi se topeşte în gură minunăţia asta de formulare abacadabrantă.

Replică memorabilă

Îl întreabă Stottlemeyer pe Monk (într-un episod din serialul Monk): „Did you like the concert?” (Ţi-a plăcut concertul?)

Monk: „I like the old songs. Why don’t they write any more old songs?” (Mie-mi plac cântecele vechi. De ce nu se mai compun cântece vechi?)

Aviz amatorilor

Jean Cocteau: Nu avem voie să confundăm majoritatea cu adevărul.

Iohannis la Kiev, în varianta Digi24

„Iohannis a intrat primul în clădire” (s-a repetat de câteva ori pe burtieră, ori de câte ori dădeau ştirea).

„Iohannis a stat faţă în faţă cu Zelenski” (s-a repetat de câteva ori pe burtieră, ori de câte ori dădeau ştirea).

Meditaţie 2

Nu suntem făcuţi să mergem mereu drept înainte.

Nu suntem făcuţi nici măcar să mergem mereu pe calea cea dreaptă.

Tot ce putem face e să ţinem cumva direcţia cea bună.

Nu, nu-i neapărat calea cea dreaptă şi nici drumul cel drept, ci cărarea care ne duce spre sfârşitul vieţii fără să ne pierdem ca oameni.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist