După ce a fost achitat, un acuzat de viol are de primit daune de la aşa-zisa victimă

În ianuarie 2017, C.N., care locuia în Dăbuleni, a cunoscut-o pe Facebook pe B.I., din Sineşti. Au intrat în vorbă, iar tânărul a venit la Sineşti, cu maşina condusă de un prieten. Fata l-a urmat pe C.N. la Dăbuleni, cei doi petrecând împreună câteva zile. Povestea de iubire s-a terminat după 5 zile, când tatăl fetei a depus o plângere penală împotriva lui C.N., acuzându-l de viol. Părinţii afirmau că fata fusese răpită de acasă, drogată şi ameninţată de C.N. pentru a întreţine relaţii sexuale cu acesta. Afirmaţiile părinţilor au fost întârite prin declaraţiile lui B.I.

Ca urmare, tânărul a fost urmărit penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de viol, ameninţare şi lipsire de libertate. Ancheta a durat câteva luni, dar procurorii Parchetului de pe lângă Judecătorie nu au putut găsi nicio dovadă care să probeze comiterea vreunei infracţiuni. Într-adevăr, fata fusese deflorată, dar certificatul medico-legal nu consemna niciuna dintre leziunile specifice unei agresiuni sexuale. În plus, C.N. nu avea braţul stâng, iar cel drept îi era amputat din cot, deci nu avea capacitatea fizică de a o forţa pe B.I. să întreţină relaţii sexuale cu el.

Fata era minoră, fapt necunoscut de C.N., dar avea totuşi 17 ani. Procurorii au dispus clasarea cauzei pentru toate infracţiunile de care fusese acuzat C.N. Soluţia procurorilor a fost contestată în instanţă de părinţii fetei, dar fără niciun rezultat. Judecătorii au consultat postările pe Facebook ale „victimei” făcute în cele câteva zile cât locuise la C.N., fără a remarca vreun semn că ceva ar fi fost în neregulă. În cele din urmă, în septembrie 2017, C.N. a fost absolvit de orice vină.

La rându-i, acesta l-a acuzat pe tatăl fetei de inducerea în eroare a organelor judiciare. Şi această plângere a fost clasată, procurorii apreciind că tatăl nu avea de unde să ştie în momentul în care lansase acuzaţia de viol, că fata sa plecase de bunăvoie de acasă. Posibilele consecinţe penale ale scurtei poveşti de iubire au fost astfel epuizate, dar doljeanul şi-a căutat dreptatea în instanţa civilă. El a depus o plângere la Judecătorie prin care cerea despăgubiri pentru lunile în care fusese chemat la Iaşi pentru a răspunde inutil întrebărilor anchetatorilor.

Chemaţi în judecată au fost tatăl fetei, dar şi aceasta. „Instanţa apreciază că onoarea şi demnitatea reclamantului au fost lezate, chiar dacă urmărirea penală şi judecata plângerii formulate împotriva sa nu au fost, potrivit legii, publice. Astfel, reclamantul a fost prejudiciat moral în condiţiile în care au fost implicate în demersurile judiciare familia şi apropiaţii acestuia. Mai mult, formularea unei acuzaţii oficiale, în faţa organelor judiciare a fost în măsură să creeze în percepţia publicului apropiat, o prezumţie de veridicitate a informaţiilor respective, reclamantul fiind pus în situaţia de a-şi dovedi nevinovăţia”, au considerat judecătorii.

Magistraţii au apreciat că îngrijorarea tatălui fetei era de înţeles, nu însă şi perseverenţa acestuia de a continua demersul judiciar, mai ales după ce putuse constata cu propriii ochi că C.N. nu i-ar fi putut agresa fata. Judecătorii au condamnat şi comportamentul fetei care, deşi ştia că fostul său iubit era nevinovat, a persistat în minciună, asumându-şi astfel o eventuală condamnare pe nedrept a acestuia. Ca urmare, magistraţii Judecătoriei au dispus obligarea tatălui la plata a 5.000 de lei către C.N., ca daune morale, iar a fetei la plata a 25.000 de lei, cu acelaşi titlu. Sentinţa Judecătoriei a fost atacată în faţa instanţei superioare. Tribunalul a rămas ieri în pronunţare.