În timp ce pacienţii arşi care au ajuns la Spitalul „Sfântul Spiridon“ trebuie să se îngrămădească pe holurile strâmte ale Secţiei de Chirurgie Plastică, Clinica „Marelui Ars“ întârzie să se deschidă, pentru că prof.dr. Teodor Stamate, şeful secţiei, şi conducerea spitalului nu pot efectiv decide dacă ar putea sau nu să se mute în clădirea nouă. Surse din spital spun că dr. Teodor Stamate a fost rugat de mai multe ori să se mute în noua clinică, chiar dacă nu au ajuns încă toate echipamentele, fiind necesar să mai folosească şi din cele vechi, şi să ofere astfel măcar o mică şansă celor care au arsuri grave, de peste 25% din suprafaţa corpului, şi care acum nu pot fi trataţi, riscând adesea să moară cu zile. Chiar managerul unităţii medicale, ec. Ioan Bârliba, recunoaşte că i-a propus acestuia să se mute, dar că şeful secţiei nu a vrut să-şi asume răspunderea pentru faptul că, după doi ani de aşteptare, ceva ar putea merge prost.

Stamate: „O inepţie“

„Normal nu te poţi muta, pentru că echipamentele vin în loturi şi, de exemplu, nu avem paturile. Am putea să luăm câteva din cele vechi, dar dr. Stamate spune că el se mută când e gata. Pe de altă parte, el vine şi cu argumente de natură medicală, cum ar fi că, dacă nu întrunim toate condiţiile şi moare omul, atunci e vina noastră, pentru că echipamentele nu erau performante şi de ultimă generaţie. E ceea ce s-ar numi o medicină în defensivă – dă înapoi şi zice că vrea totul nou, ca să nu existe nicio problemă“, spune ec. Ioan Bârliba, managerul Spitalului „Sf. Spiridon“. Întrebat de reporterii „Ziarului de Iaşi“ de ce a refuzat să se mute în clădirea nouă, dr. Teodor Stamate a susţinut că aşa ceva este „o inepţie“, şi că nu doreşte să comenteze situaţia. Nici conducerea spitalului nu este însă prea sigură dacă să îşi asume mutarea în clinica nouă, susţinând că, pe lângă lipsa unor părţi din aparatură, ar mai fi trebuit verificate circuitele electrice şi obţinute aprobările din partea Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi (DSP) înainte de a lua o de­cizie în acest sens. De asemenea, reprezentaţii unităţii medicale spun că probleme le pune şi împărţirea liniei de gardă acum comună, care se ocupă atât de arşi, cât şi de cei cu tăieturi.

„Încet-încet a început să apară aparatura. O să încercăm să ne mutăm între timp, să vedem în ce măsură reuşim. Dr. Stamate pleacă la o nouă întâlnire de comisie în care va stabili un nou set de echipamente. În lunile ianuarie, februarie şi martie va sosi aparatura, acum depinde dacă ce primim ne va permite să deschidem pe bucăţi sau dacă o vom face integral. Trebuie şi punctual de vedere al epidemiologului din spital, trebuie văzut dacă circuitele sunt funcţio­nale, precum şi obţinerea unui punct de vedere din partea DSP. Analizăm şi ve­dem ce se întâmplă. După ce fac această analiză, voi lua o decizie, prin consultare, în legătură cu o mutare provizorie, parţială sau definitivă, dar până atunci mai durează“, a precizat ec. Ioan Bârliba.

Epopeea clinicii

Construcţia clinicii pentru „marii arşi“ a fost finalizată în ianuarie 2017, în urma unei investiţii de 40 milioane de lei, însă aceasta nu şi-a deschis încă uşile pentru pacienţi pentru că dotările întârzie să apară. Din 2014 până în prezent, Clinica de Chirurgie Plastică a Spitalului „Sfântul Spiridon“ funcţionează într-un spaţiu improvicat între clinicile ORL, BMF, Oftalmologie şi Cardiologice, unde nu pot fi trataţi pacienţi cu arsuri de peste 25% din suprafaţa corpului. Un caz grav a fost cel al tânărului de 28 de ani din Piatra Neamţ, care, în urma unei explozii puternice ce a avut loc în apartamentul său, avea arsuri pe 70% din corp. Pentru că nu a fost primit la niciun spital din ţară, tânărul a fost adus totuşi cu elicopterul la Iaşi şi operat de urgenţă, dar în mai puţin de 24 de ore a fost transferat la o clinică din Belgia. Starea acestuia a fost prea gravă şi în cele din urmă a decedat în spitalul belgian. Dacă ar fi dată spre utilizare, Clinica „Marelui Ars“ ar putea să se ocupe de 15 oameni cu arsuri grave şi de 20 cu sechele post-arsuri, care au nevoie de chirurgie plastică şi reconstructivă.