Europa de peste o săptămână

Aşadar, ce urmează? La ce anume ar trebui să fim atenţi? Poate că primul lucru la care ar trebui să ne uităm cu mai multă atenţie, pentru că tindem adeseori să-l ignorăm, e tocmai faptul că duminică vor avea loc alegeri pentru parlamentul european. Nu pentru o primărie sau pentru un consiliu judeţean, nu pentru parlamentul naţional, ci pentru parlamentul Uniunii Europene.

Uităm adesea că, de la 1 ianuarie 2007, ţara noastră a devenit Uniunea Europeană. România e de atunci doar un judeţ, să spunem, al acestei ţări în care putem circula liber şi care are propriul ei parlament.

Prin urmare, alegerile de duminică sunt despre această nouă ţară a noastră, despre cum ne dorim noi să fie, despre direcţia în care vrem să meargă – şi nu despre judeţul România al acestei ţări. La fel, alegerile pentru parlamentul naţional sunt despre România, despre cum ne dorim noi să fie ea, nu despre judeţul nostru.

Scandalurile politice din consiliul local sau din cel judeţean ne interesează prea puţin când suntem chemaţi să votăm la alegerile generale. Ne e uşor să înţelegem că, în cazul parlamentarelor, e vorba de altceva decât de aprovizionarea cu apă a oraşului nostru sau de conflictele dintre diferite grupuri locale de interese. La parlamentare e vorba în primul rând de legile pe care le dorim pentru noi toţi, indiferent de judeţul în care locuim.

La fel, în cazul europarlamentarelor ar trebui să ne intereseze altceva decât bătăliile politice interne. Aşa cum alegerile generale nu modifică în niciun fel componenţa consiliului local al oraşului nostru, alegerile europarlamentare nu schimbă cu nimic raportul de forţe din parlamentul României.

Europarlamentarele sunt în primul rând despre legile pe care le dorim pentru toţi cetăţenii ţării noastre mai mari care e Uniunea Europeană. Despre cum vrem să arate această ţară.

Şi atunci, prima întrebare pe care ne-o punem când participăm la alegerile pentru parlamentul Uniunii Europene este, şi va continua să fie pentru ceva vreme, următoarea: vrem ca această ţară mai mare, în cadrul căreia România este doar un judeţ, să continue să existe, sau vrem mai degrabă ca ţara să fie desfiinţată şi judeţele să se separe unele de altele şi să se revină la situaţia de dinaintea Uniunii Europene?

Dacă suntem mai degrabă în favoarea menţinerii Uniunii Europene, vom vota cu un partid pro-european, fie el de stânga, de centru sau de dreapta, în funcţie de opţiunile noastre ideologice – dar, în orice caz, cu un partid ai cărui membri să voteze în parlamentul european legi favorabile menţinerii Uniunii şi care să se opună tentativelor de dezmembrare a acesteia.

În România, partide pro-europene sunt Pro România (la centru-stânga), USR şi PLUS, care acoperă un spectru larg de la centru-stânga la centru-dreapta, care la aceste alegeri vor candida împreună sub numele de Alianţa 2020 (şi care sunt, pe fond, cele mai centriste partide de la noi), şi PNL şi PMP pe centru-dreapta.

Dacă, dimpotrivă, suntem mânaţi de patriotism local şi vrem să fim un judeţ suveran, vom vota cu un partid anti-european – iarăşi, de stânga sau de dreapta, după preferinţele noastre.

Nici de astfel de partide nu ducem lipsă. La stânga, avem partidul socialist al lui Nicolae Rotaru, iar la centru-stânga avem PSD, care din 2017 încoace s-a transformat în principalul partid eurosceptic din România. La centru-dreapta avem ALDE, partidul lui Călin Popescu Tăriceanu. În fine, la dreapta avem partide ultraconservatoare şi eurosceptice precum PRU (Partidul România Unită) al lui Bogdan Diaconu.

Euroscepticii şi, în general, toţi cei ostili proiectului european îşi spun, de regulă, patrioţi. Şi într-adevăr îi putem numi aşa – în sensul în care ei sunt, de fapt, adepţii patriotismului local. Dar e important să înţelegem că şi ceilalţi, pro-europenii, tot patrioţi sunt, fiindcă apără ţara mai mare ai cărei cetăţeni suntem deja şi în interiorul căreia România e doar un judeţ.

La fel, dacă ar exista secesionişti sau autonomişti în judeţul Iaşi, de exemplu, ei ar putea fi numiţi patrioţi în sensul patriotismului local. Dar şi ceilalţi, cei care doresc menţinerea judeţului Iaşi în România, tot patrioţi sunt – patrioţi ai unei ţări mai mari, ai cărei cetăţeni sunt şi locuitorii judeţului Iaşi şi din care acesta din urmă face parte.

Dacă după 26 mai vom continua sau nu să trăim în ţara mai mare numită Uniunea Europeană, asta depinde în primul rând de măsura în care vom ieşi să votăm. Iar dacă o vom face, dacă ni se va părea important să decidem în ce ţară trăim – într-una mai mare, împreună cu alţii, sau într-una mai mică, separată de alţii – totul va depinde de opţiunea noastră pentru patriotismul local sau pentru cel european.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist