Facţiuni

O veste şocantă a tulburat, în pandemie, comunitatea universitară. Se pare că Jandarmeria a potolit, cu greu, o încăierare colectivă care s-a iscat, pe nepusă masă, în ciuda restricţiilor şi a măsurilor de distanţare de atunci, pe coridoarele bătrânei clădiri academice. Presa a numit scandalul, la vremea respectivă, „confruntarea violentă a unor facţiuni profesorale cu interese educaţionale divergente”. Explicaţia nu m-a mulţumit, aşa încât am derulat propria-mi investigaţie, mai ales că patru colegi (de la facultăţi diferite) pe care îi cunoşteam destul de bine, Conf.dr. Saturna Falegă (fiziciană), Lect.dr. Flemonela Turbincă (informaticiană), Conf.dr. Mierluş Protofobescu (sociolog) şi Prof.dr. Flanel Scrumaru (geograf), au fost arestaţi şi ulterior amendaţi ca urmare a teribilului incident. Ce am aflat m-a lăsat cu gura căscată. În interiorul discuţiilor despre identificarea platformei optime de predare online (pentru implementarea şi uniformizarea ei în întreaga Universitate, desigur), discuţii declanşate încă de la debutul nebuniei planetare, se iviseră, inevitabil, păreri diferite. Patru astfel de reţele întruniseră cele mai multe voturi de sprijin din partea comunităţii lărgite: Microsoft Teams, Google Meet, Zoom şi Cisco Webex. Fiecare avea câte un lider de opinie (în persoanele celor menţionaţi) şi un segment semnificativ de adepţi – agitaţi şi virulenţi – în rândul profesorilor şi studenţilor instituţiei.

Argumentaţiile iniţiale au fost elaborate şi sofisticate, cu pledoarii avocăţeşti, filosofice, tehnice, morale, economice şi culturale. Dacă, tehnic, Zoom-ul se pretindea cel mai bun, etic vorbind, era de preferat Microsoft Teams pentru dimensiunea sa educaţională clară. Cultural, nici o reţea nu rămânea neproblematică. Ba că s-ar permite americanilor să ne controleze viaţa cu tehnologia (spectrul lui Bill Gates se iţea în majoritatea discursurilor contestatare, în orice direcţie ar fi fost îndreptate ele), ba că îşi bagă coada chinezii pe unde te-ai aştepta mai puţin, ba că Sputnik-ul rusesc s-ar găsi pretutindeni, ba că – „LOL”, strigau aici şugubeţii – ne-am afla, de fapt, cu mic, cu mare, în serviciul nemţilor lui Merkel şi ai lui Iohannis. Juridic, se pleda pentru Cisco Webex, întrucât semnasem deja un fel de pre-contract cu ei, economic, Google Meet era aruncat, cu vehemenţă, în faţă, subliniindu-se gratuitatea lui (garantată doar de un cont de gmail). Unele platforme se potriveau cu specificul facultăţilor de Ştiinţe, altele intrau ca o mănuşă pe profilul Umanioarelor. (În acest punct, pe filosofi chiar i-a apucat umanismul şi s-au trezit susţinând, democratic, libertatea de alegere, oferită profesorilor şi studenţilor. Li s-a dat însă rapid peste nas, de către toate „facţiunile” puse la un loc, cu un „Marş de-aici!” urlat în cor.) Ziceai că Aula Magna reactualiza, morbid, Procesul de la Nürnberg.

Negocierile au încetat brusc, iar lucrurile au degenerat. Saturna Falegă şi-a confecţionat măşti negre pe care scria, mare, Microsoft Teams. Susţinătorii i-au urmat exemplul. Flemonela Turbincă nu s-a lăsat mai prejos. A venit la şcoală, cu mutră feroce, în fruntea grupului ei de manevră. Toţi îşi legaseră bandane în jurul frunţilor, aidoma teroriştilor sinucigaşi arabi. Pe ele se putea citi, cu litere roşii, ameninţătoare, Google Meet. Cândva paşnicul Mierluş Protofobescu s-a radicalizat de asemenea şi alerga prin Universitate (împreună cu o ceată voinicească), purtând în mâini un steag şuierător, în formă de lup cu gura deschisă, pe care imprimase cuvântul Zoom (s-a demonstrat mai târziu că unii din echipa lui erau membri ai asociaţiei Dacii liberi, neavând nici o treabă cu Universitatea). În sfârşit, gaşca organizată de Flanel Scrumaru s-a dovedit cea mai originală, primind de altfel şi amenda cea mai consistentă. Membrii ei şi-au tatuat pe fese – unii, se povesteşte, cu tatuaje permanente! – Cisco Webex. Defilau, milităreşte, prin instituţie şi, din când în când (mai precis, la Rectorat şi în faţa fiecărui Decanat), la comanda fermă a liderului, se dezbrăcau simultan şi se încovoiau demonstrativ, arătându-şi, generos-copios, părţile inscripţionate. Pe lângă ultraj, tulburarea liniştii publice şi nerespectarea măsurilor de combatere a pandemiei, ei au fost sancţionaţi şi pentru expunere indecentă.

Apocalipsa s-a produs la întâlnirea celor patru comandouri. Caftul s-a generalizat iute (parte-n parte, cum se spune în underground), urmând totuşi o regulă „ideologică”. Luptătorii erau foarte interesaţi să distrugă, la inamici, simbolul identitar al fiecărei „facţiuni”, afişat cu atâta ostentaţie – în speţă, numele platformei susţinute. Cu măştile, bandanele şi steagul Dracon treaba a fost simplă: au zburat care-ncotro. Pentru susţinătorii lui Flanel şi ai Cisco Webex-ului însă, chestiunea s-a complicat. Adversarii i-au despuiat şi i-au articulat cu severitate. Fiind şi cel mai drastic amendaţi, putem concluziona că lor le-au sfârâit, cu adevărat, fundurile…

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi