Fără trădători!

Pe vremuri, existau mai multe organizaţii care militau pentru refacerea vechilor graniţe ale României Mari. Înfiinţată la puţin timp după tulburările din decembrie 1989, soldate cu înlocuirea comuniştilor cu securiştii şi viceversa, asociaţia Pro Basarabia şi Bucovina se înfăţişa publicului drept una dintre cele mai active dintre ele.   

Eram student la filosofie când, înflăcărat de ideea nu mai ştiu cui, m-am prezentat la sediul organizaţiei din Iaşi pentru a solicita emoţionat cetăţenia Republicii Moldova. Căci aceasta era ideea genială: din ce în ce mai mulţi români să devină cetăţeni ai statului de dincolo de Prut pentru a putea vota la următoarele alegeri un partid unionist. Zbura multă naivitate prin aerul primăvăratic.

La început m-a şocat faptul că toată lumea din cele două-trei încăperi conversa în ruseşte, ba vreo doi dintre cei prezenţi m-au luat la rost de cum am intrat tot în limba fratelui Karamazov. |la mai ciudat. M-am făcut greu înţeles, dar când – în sfârşit – am explicat într-o moldovenească fără cusur ce voiam, aproape că m-au dat afară. Pe lângă faptul că indivizii – solizi, blonzi şi cu ochi albaştri -, au început să se uite foarte urât la mine, insistau în acelaşi timp să afle cine mă trimisese. Nu i-a interesat deloc vechea mea ascendenţă basarabeană (pe partea mamei) ori cea bucovineană (pe partea tatălui), şi nici fiorul patriotic ce mă anima, ferm convinşi că urmăream un scop obscur, suspect şi subversiv. În cele din urmă am ieşit din clădire derutat, dezamăgit şi fără cetăţenie. Cu prima ocazie, am povestit întâmplarea unui ins trecut prin labirintul vieţii, iar el a râs batjocoritor şi mi-a împărtăşit o snoavă plină de miez de care mi-am adus aminte, mult mai târziu, când Dan Voiculescu, turnătorul, a anunţat că formaţiunea lui lucra temeinic la legea lustraţiei. Din câte ştiu, încă este în lucru. Morala snoavei era următoarea: dacă vrei să blochezi ceva indezirabil te oferi imediat voluntar, prefăcându-te mai apoi că munceşti din greu la îndeplinirea obiectivului, dar fără să isprăveşti treaba vreodată!                  

Fără nicio legătură cu cele de mai sus, am aflat din presă că în vreme ce majoritatea tinerilor noştri se distrau de 1 mai, câtiva băieţi frumoşi de la AUR munceau vârtos pe litoral strângând semnături de la nudişti pentru demiterea lui Klaus Iohannis. Campania lor se numeşte „Fără trădători”. În acelaşi timp, liderul partidului, George Simion, se certa prin judeţul Alba cu nişte subordonaţi de-ai lui, acuzându-se reciproc de trădare.

Militanţi activi pentru unirea României cu Republica Moldova – o Ţară, două state!, cum atât de superb se exprimă unii dintre ei – cei de la AUR se pregătesc de luptă. A, nu, nu este vorba de apărarea Basarabiei, aflată astăzi într-o situaţie destul de complicată din pricina ruşilor, ci de ofensiva împotriva instituţiilor statului român. Asaltul asupra Parlamentului şi cel asupra Primăriei Timişoara, sub privirea blândă şi oleacă tâmpă a jandarmilor, au fost doar de antrenament. Ori de amuzament. Ciucă a râs. Cică.   

Confruntat cu o scădere serioasă în opţiunile de vot (e doar o coincidenţă bizară că această cădere a coincis cu declanşarea războiului din Ucraina!), partidul lui George Simion caută soluţii de ieşire din criză. Cum pandemia se pare că s-a încheiat, iar toate restricţiile au dispărut, başca nervii şi revolta care însoţeau aceste restricţii, auriştii au nevoie de un alt conflict pentru a atrage atenţia electoratului. Unul de actualitate, care să meargă direct la sufletul vitejilor din România. Aşa că au privit în jur şi au văzut mai bine decât alţii câţi trădători şi-au făcut culcuş călduros în politica românească. Fără trădători! Urmează marea deconspirare. Viitor de AUR ţara noastră n-are!, după cum frumos glăsuia marele nostru poet naţional Ţichindeal!