Fascinaţia şi corvoada Cupei

„Ia mai slăbiţi-mă cu tradiţia voastră. Cupa este o târfă care trebuie trântită şi apoi băgată cu forţa în dulap!” Conform neuitatului gazetar Ioan Chirilă, cuvintele acestea neelegante aparţin unui personaj antebelic, prefectul Poliţiei Capitalei, Gabriel Marinescu, cel mai mare susţinător, cu vorba şi cu fapta, al aristocraticei formaţii bucureştene Venus, înaintea unei semifinale de Cupa României desfăşurate la Bucureşti cu marea rivală Rapid. Venus câştiga titluri pe bandă rulantă, dar îi lipsea sus-pomenita „târfă”. Rapidul, care nu reuşea să se atingă de campionat, înşira trofee după trofee în Cupa României. Povestea spumoasă a regretatului „nea Vanea” spune că, după un nou eşec, conu Gavrilă a dispus arestarea pe un motiv minor a patru rapidişti de bază, eliberarea fiind condiţionată de depunerea de către Rapid a unei cereri de rejucare a meciului. Meciul s-a rejucat, în condiţiile stabilite, şi Rapid a învins şi mai clar, ceea ce l-a făcut pe temutul Marinescu să leşine în tribune. În fine, peste vreo doi ani, o finală Rapid – Venus s-a jucat de patru ori, iar trofeul a ajuns tot în dulapul rapidist.

Poveşti… însă în vremurile noastre, nu mai este nevoie de arestarea unor fotbalişti, ei sunt retraşi de proprii conducători, pentru a fi menajaţi la meciurile următoare de campionat. Obiceiul nu este nou şi nu este românesc, marile cluburi procedează la fel, pentru că numai pe pământ britanic, FA Cup – cea mai veche competiţie fotbalistică din lume – este mai importantă nu numai decât Premier League, ci şi decât Liga Campionilor. În genere, o mare echipă dacă pierde calificarea în primăvara Ligii Campionilor şi aterizează în Liga-mai-mică, o tratează pe ultima cu superficialitate, rulând rezervele fiindcă – evident – şi ele au nevoie de minute.

Şi pentru că am început cu o poveste, să continuăm cu încă una de la noi, din vremuri mai apropiate, când obiceiul competiţiilor de obiectiv şi a celor de rodaj nu era împământenit. Prin 2004, Steaua, antrenată de italianul Walter Zenga, întâlnea în Cupa UEFA o echipă sârbă, ambiţioasă şi colţuroasă, dar modestă, Zeleznik Belgrad. Primul meci a fost câştigat de bucureşteni în deplasare cu 4-2, iar Zenga a decis ca în retur să-şi menajeze titularii importanţi, după model italienesc, deoarece calificarea părea sigură. Şi la 2-0 pentru Zeleznik pe Ghencea, Walter s-a trezit în realitatea românească. Dică, una dintre vedetele ţinute pe bancă, a intrat şi a marcat golul calificării, iar italianul a înţeles că echipele noastre nu au bănci de rezerve la nivelul titularilor.

Pentru o echipă serioasă şi bine construită, tactica rulării loturilor în funcţie de priorităţile competiţionale nu este chiar malefică, deşi frumuseţea confruntărilor din „competiţia KO” stârneşte regrete justificate. FCSB în „haine de Cupă” a avut momente penibile la Hunedoara, dar tot atât de adevărat este că UTA a fost depăşită la Filiaşi, cu majoritatea titularilor în teren! N-o fi Cupa României aşa cum a denumit-o prefectul de altă dată, dar doamna Cupă te pedepseşte amarnic dacă n-o tratezi cu puţin respect.

Referitor la Politehnica Iaşi, eşecul de la Baia Mare nu este chiar atât de umilitor. În fond, o echipă de mijlocul clasamentului Ligii a II-a a fost eliminată de una dintre fruntaşele de prim rang a Ligii a III-a. Era posibil ca Poli să piardă şi cu toţi titularii valizi. Ruşinoasă ar fi fost eliminarea în faza anterioară în faţa Huşanei, aşa cum ar fi dorit unii suporteri grijulii şi mămicoşi. Victoria de la Huşi a adus Iaşului încă o deplasare lungă (pe lângă Timişoara şi Şelimbăr din campionat), iar un succes în Maramu' ar fi atras alţi kilometri la bordul autocarului ieşean.

Totuşi, eşecul de la Baia Mare este aducător de învăţăminte: tactica menajării titularilor poate fi benefică, cu condiţia să ai şi rezerve cât de cât pe măsură. Nişte băieţi tineri şi talentaţi care să mănânce jeratic atunci când li se acordă încredere şi să pună presiune pe titulari. Din păcate, activitatea juvenilă la Politehnica Iaşi este la început de reconstrucţie, şi numai dacă deciziile luate de club în această problemă se vor dovedi viabile vom vedea niscai roade peste câţiva ani. Din păcate, cu rezerve aduse de pe alte coclauri ori tineri crescuţi prin rizibilul „mentoring” e greu să te baţi chiar şi cu Văsălie de la Baia Mare.