Fostul poliţist care şi-a ucis mama, condamnat la 12 ani de închisoare. Motivul crimei rămâne un mister

miercuri, 14 februarie 2024, 02:50
5 MIN
 Fostul poliţist care şi-a ucis mama, condamnat la 12 ani de închisoare. Motivul crimei rămâne un mister

Fostul poliţist Tiberius Ghelbere şi-a ucis mama fără niciun motiv aparent. Magistraţii Tribunalului l-au condamnat pe bărbat la 12 ani de închisoare, fără a putea lămuri însă concret motivele care au stat la baza crimei. Din actele dosarului pare a rezulta că poliţistul s-a îmbătat până nu a mai ştiut ce-i cu el şi şi-ar fi ucis mama în urma unui conflict iscat din nimic.

Ghelbere a fost arestat pe 13 aprilie anul trecut în urma unei crime de o brutalitate şocantă. Filmul zilei fatidice pare să prezinte acţiunile unui alcoolic cronic petrecute în vreun sat pierdut pe coclaurile judeţului, iar nu pe cele ale unui fost om al legii, în plin Iaşi.

Pe parcursul carierei, Ghelbere fusese poliţist de frontieră şi jandarm. Se pensionase relativ recent, pe caz de boală. La data crimei, locuia împreună cu iubita sa în apartamentul acesteia, din zona Gării. Îşi vizita frecvent mama, care locuia pe strada Bacinschi, pentru a lua masa. Pe parcursul anchetei, a negat că obişnuia să bea, dar datele culese de anchetatori arată altceva. Bărbatul se înţelesese cu iubita sa ca, atunci când bea un pahar în plus, să rămână peste noapte la mama sa, unde dormea pe o saltea aşezată în sufragerie. În ziua crimei, pe 6 aprilie anul trecut, Ghelbere a plecat de dimineaţă de acasă, la sediul Poliţiei de Frontieră din Copou, pentru a-şi ajuta foştii colegi într-o chestiune de serviciu. La ora 15.00, s-a dus la mama sa pentru a lua masa. Urma să iasă apoi la un restaurant.

Aşa s-a şi întâmplat. S-a văzut cu doi prieteni la o pizzerie, unde însă nu au mâncat nimic, ci doar au băut bere şi vodcă. După vreo trei ore, au plecat la restaurantul Moara de Foc, unde au continuat să bea. Iubita s-a l-a sunat în două rânduri, seara târziu, întrebându-l dacă mai vine acasă. La rându-i, Ghelbere a sunat-o cu puţin înainte de miezul nopţii, dar femeia nu s-a putut înţelege cu el. Era incoerent. În locul său, a vorbit unul dintre prieteni, care i-a spus femeii că Ghelbere nu se poate ţine pe picioare. I-a cerut adresa, pentru a-l aduce acasă.

Până la urmă, iubita lui Ghelbere s-a hotărât să meargă după el, pentru a-l „recupera”. L-a găsit singur, clătinându-se în faţa agenţiei BRD de pe Străpungere Silvestru. L-a dus până la blocul în care locuia mama lui şi l-a ajutat să urce până la etaj. L-a ajutat să se schimbe de haine, iar apoi a plecat, după aproximativ 10 minute. Ca de obicei, bărbatul s-a culcat pe saltea.

Întoarsă acasă, iubita lui Ghelbere l-a sunat pe acesta de trei ori, în jurul orei 1.30, pe telefonul fix. Cum nu-i răspundea nimeni, s-a decis să mai meargă o dată la apartamentul mamei acestuia, pentru a vedea dacă totul este în regulă. Nici la interfon nu a răspuns însă nimeni, aşa că a renunţat. S-a întors acasă. La ora 2.53, a fost sunată însă de Ghelbere, care a anunţat-o că mama sa murise, fără a da însă nicio explicaţie.

Ancheta nu a putut stabili ce se întâmplase concret între Ghelbere şi mama sa în intervalul de nici două ore cât trecuse de când fostul poliţist adormise pe saltea şi momentul în care şi-a sunat iubita. Când Ghelbere ajunsese la mama sa, aceasta trăia şi stătea aşezată în pat, uitându-se la televizorul din dormitor. După două ore, a fost găsită întinsă pe spate, pe pat, cu picioarele pe podea, plină de sânge. Suferise multiple lovituri cu pumnii, picioarele şi un obiect contondent, fracturi de coaste şi fractura antebraţului drept. Şi Ghelbere prezenta unele urme de lovituri şi zgârieturi, rezultate probabil în urma încercărilor de a se apăra. Mărturiile a trei surori, care locuiau în apartamentul situat deasupra, la etajul al doilea, nu au oferit multe detalii. Fetele auziseră „zgomote de mobilă”, ţipetele şi vaietele unei femei, ca şi o vocea unui bărbat care vorbea pe un ton ridicat, dar calm. Strigătele şi izbirea mobilierului duraseră aproximativ 10 minute. La scurt timp, venise poliţia. Fetele au presupus că vreun vecin sunase la 112, iar poliţiştii veniseră să aplaneze conflictul. De fapt, ei veneau deja să investigheze o crimă, alertaţi de iubita lui Ghelbere.

Declaraţiile fostului poliţist au fost vagi şi lacunare. Îşi amintea că se trezise din somn pentru a merge la baie. A trecut pe la mama sa, fără a vorbi însă cu ea. După un timp, s-a dus din nou la baie. A observat că televizorul mergea în continuare. A vrut să-l închidă, moment în care a pus mâna pe mama sa şi şi-ar fi dat seama că aceasta era moartă. În timpul urmăririi penale, a negat că şi-ar fi lovit mama. A recunoscut totuşi că doar el şi aceasta aveau cheile apartamentului, deci nu avea cum să intre vreun străin care să comită crima. Şi-a recunoscut fapta în timpul procesului, fără a oferi însă niciun amănunt suplimentar.

Nici cei doi prieteni cu care Ghelbere băuse în acea seară nu au putut prezenta vreun element care să ducă la elucidarea motivelor pentru care fostul poliţist îşi agresase mama. Nu discutaseră nimic despre aceasta. Judecătorii au concluzionat că fusese vorba de un conflict spontan, iscat probabil din faptul că Ghelbere obişnuia să dea mult. Pe parcursul procesului a rezultat şi că femeia de 70 de ani obişnuia să ţină centrala termică închisă, pentru a face economii. În casă era frig. Ar fi putut şi acesta să fie un motiv de ceartă.   „Probele administrate în cauză nu au putut evidenţia sursa conflictului dintre inculpat şi victimă în noaptea respectivă şi nu a putut fi cunoscut nici mobilul comiterii faptei”, au conchis magistraţii Tribunalului.

În aprecierea pedepsei ce i se cuvenea lui Ghelbere, judecătorii au luat în calcul poziţia socială a acestuia, lipsa antecedentelor penale, dar şi alcoolul consumat frecvent. Chiar dacă în noaptea crimei se afla într-o stare de intoxicaţie alcoolică acută, discernământul nu-i lipsise. Pedeapsa stabilită a fost una medie, de 12 ani de închisoare, cu executarea în regim de detenţie. Sentinţa Tribunalului nu este definitivă, ea putând fi contestată în faţa Curţii de Apel.

Comentarii