FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?

Dacă, de regulă, tehnicienii sunt taxaţi în fotbal şi când greşesc, dar şi când nu au principala vină în rezultatele echipelor, de această dată este normal ca antrenorul să fie principalul responsabil de modul lamentabil în care a jucat echipa.

Condiţii de top, meciuri şi rezultate foarte slabe

Asta pentru că Grozavu – care are la dispoziţie cele mai bune condiţii din istoria clubului, cu salarii foarte mari, plătite la zi, transferuri ale unor nume sonore pentru nivelul echipei, cu fel de fel de mofturi acceptate (patru secunzi, doi cu licenţa PRO, tot soiul de cantonamente, deplasări ca echipe de top etc.) – a avut mână liberă totală într-un campionat în care se bate cu mulţi adversari modeşti. Ba chiar a fost protejat cum nu a fost protejat niciun antrenor, atât de conducere, cât şi de primarul Chirica, cel care, în trecut, era extrem de iute la mânie…

Cu toate acestea, Poli a făcut multe meciuri slabe şi foarte slabe în acest sezon, sezon în care antrenorul a fost des în pană de idei. Aşa s-a întâmplat şi sâmbătă, când, după cum am precizat, Grozavu a greşit pe toate palierele: a ales o tactică neinspirată, cu modulul 4-4-2 cu romb la mijloc şi multe improvizaţii, nu a reuşit să insufle doza necesară de adrenalină pentru un meci cu topoarele pe masă, nu şi-a trezit echipa la pauză, nu a reuşit să anihileze jocul Oţelului, deşi a susţinut că acesta nu are secrete pentru el etc. Astfel, Politehnica a fost bătută clar de o trupă care e surclasată de Iaşi la toate capitolele: buget, fonduri de la autorităţile locale, valoarea lotului, condiţii de pregătire etc.

Explicaţii halucinante

Deranjant este că în loc să-şi toarne cenuşă în cap şi să recunoască faptul că are cea mai mare parte de vină pentru rezultatele sub aşteptări din acest sezon, şeful băncii tehnice ieşene găseşte tot felul de alibiuri aiuritoare.

Unul, care prinde la public, este calitatea arbitrajului, pusă pe tapet, incredibil, şi la finalul meciului de sâmbătă! Aşa cum a fost şi după duelul din ultima etapă a sezonului regulat, deşi chiar şi unii fotbalişti au recunoscut, pe la colţuri, că golul lui Roman nu trebuia validat.

A doua explicaţie uluitoare este programul echipei, care a fost etalată şi înaintea meciului cu Dinamo, deşi câinii avuseseră două deplasări în şase zile, şi la finalul duelului de sâmbătă. De parcă şefii LPF au oprit Poli să bată lunea trecută la Galaţi şi Iaşul nu a putut juca astfel cinci meciuri acasă în play-out.

Grozavu a reinventat limba română

Lista ieşirilor publice halucinante ale lui Grozavu este însă şi mai lungă.

Printre acestea se numără: recentul atac la adresa istoriei fotbalistice a Iaşului, despre care a spus că s-a bătut mereu la retrogradare; lecţia lingvistică în care a susţinut că replica „F..-ţi morţii mă-tii”, adresată unui fotbalist, nu e înjurătură; contrastul între spusele mai vechi, în care afirma că nu se mulţumeşte cu puţin, că joacă la victorie mereu, şi concluzia de la finalul sezonului regulat, când a anunţat că e mulţumit de parcursul echipei în prima parte a campionatului!

Ce exemplu oferi jucătorilor când le spui că pierd puncte din cauza arbitrilor, chiar şi atunci când aceştia greşesc pro-Poli, că programul e greu, că joacă la o echipă cu pedigree modest sau că e foarte bine că ai terminat sezonul cu doar un punct deasupra barajului, deşi ai făcut multe jocuri proaste şi eşti sub obiectiv, locul X?

Raport condiţii – rezultate profund dezechilibrat

Pe parcursul acestui sezon, am tot semnalat faptul că raportul dintre condiţii şi rezultate e profund dezechilibrat la Politehnica. Iar principalul răspunzător de acest lucru este Leo Grozavu.

Drama acestuia e mai profundă decât faptul că greşeşte pe multiple paliere. Drama lui Grozavu e că nu înţelege că greşeşte! Deşi nu este un tip lipsit de inteligenţă, deşi este serios şi dedicat o mie la sută, antrenorul nu se poate astfel corecta. Crede că deţine adevărul absolut!

Ia şapte cartonaşe în 25 de meciuri, stă suspendat cinci etape, dar nu e el de vină.

Ia decizii aiuritoare tactice, de zici că vrea să reinventeze nu numai limba română, ci şi fotbalul, schimbă permanent echipa, ciuntind relaţiile de joc, dar nu e el de vină.

Greşeşte grav la selecţie, de vreme ce a rulat aproape 40 de jucători în acest sezon, dă declaraţii halucinante într-un sport în care meciurile se pregătesc inclusiv la acest capitol, dar nu e el de vină.

De vină pentru rezultatele foarte slabe sunt arbitrii, jucătorii, cei care nu-i înţeleg genialitatea, Mama Omida…

Cine îl trezeşte pe antrenorul bătut de B. Andone şi Pîrvu şi umilit de Dorinel?

Dramatic pentru el, urmare logică însă a derapajelor de la normalitate, Grozavu pierde astfel dueluri cu antrenori slabi, ca Bogdan Andone sau Florin Pîrvu, nu e în stare să treacă acasă de un tehnician care a dat rateu după rateu, Nicolae Dică, e umilit la Sfântu Gheorghe şi e învins clar de un Dorinel Munteanu care are o materie primă precară la dispoziţie.

Liga I de fotbal este acum în pauză. Cum e clar că Grozavu nu înţelege ce (i) se întâmplă, e de datoria celor din jurul lui să-l trezească. Până nu e prea târziu.

Retrogradarea rânjeşte hâd printre gardurile din Copou!

La cum a jucat Poli sâmbătă, pericolul retrogradării este uriaş. Iar retrogradarea echivalează la un club cu datorii de aproape 2 milioane de euro cu nenorocirea fotbalului local, adică desfiinţarea Politehnicii.

Iar dacă nu-i pasă de milioanele de euro băgate de ieşeni în echipă, de milionul de euro pus la bătaie de omul fără de care nu exista ca antrenor, Cornel Şfaiţer, de sentimentele miilor de ieşeni, aşa neobişnuiţi cu trofee cum sunt ei, Grozavu ar trebui să se trezească măcar pentru a-şi apăra blazonul.

La condiţiile pe care le are şi la calitatea adversarilor, Politehnica nu are voie să aibă emoţii legate de retrogradare în acest an! Pentru a rămâne în Liga I, Poli trebuie doar să fie condusă coerent.