Fotbal, Poli: Mentalitate de echipă mică, joc de Liga a II-a. Trebuia să bateţi o trupă modestă, care faultează fotbalul!

Trist pentru Poli e că dacă o formaţie ar trebui să fie nemulţumită de rezultat, aceea ar trebui să fie cea gazdă! Deşi conţine jucători care nu-s în stare să dea o pasă de câţiva metri, calcă pe minge sau o bubuie aiurea în tribună, în faze simple, gruparea dinamovistă a dominat, uneori cu autoritate, actul secund, după ce prima repriză a fost echilibrată.

De ce s-a ajuns aici, încercăm să explicăm în cele ce urmează

Poli a plătit, din nou, un preţ extrem de ridicat mentalităţii de echipă mică existentă în Copou. Acolo unde până şi antrenorul Leo Grozavu a spus public că toată lumea ar fi fost mulţumită cu patru puncte din recentele dueluri de acasă, cu formaţii care sufereau puternic, Sepsi Sfântu Gheorghe şi FC U 1948 Craiova. Iar dacă mai amintim că la finalul meciului cu Dinamo, tehnicianul, euforic, a lăudat prestaţia jucătorilor săi, deşi jocul, mai ales în actul doi, a fost de nivel mediu în Liga a II-a, e limpede că Politehnica se mulţumeşte cu puţin. Acelaşi Grozavu se plângea recent de mentalitatea „românească” existentă la echipă…

Din păcate, la Iaşi nu e cultivat instinctul de killer absolut necesar în Liga I, acolo unde echipele, indiferent de numele lor, sfâşie adversarul atunci când simt cel mai fin miros de sânge. Astfel se obţin numeroase puncte într-un campionat slab, echilibrat valoric în jos, în care poţi lejer să ataci play-off-ul sau să ajungi pe loc de baraj.

Prăbuşiţi la pauză. Din nou!

Revenind la meciul de vineri, este absolut inadmisibil ca o echipă ieşeană care a rulat într-un modul ultraofensiv, 4-4-2, cu romb la mijloc, şi care a avut în faţă un bloc defensiv modest, tremurând, să nu fie în stare să tragă vreun şut pe poartă într-o repriză, a doua, şi să nu aibă un corner sau măcar un şut în afara porţii în ultimele 40 de minute de joc! Asta mai ales că Dinamo s-a deschis mult spre final, când culoarele din apărarea gazdelor au fost uriaşe.

S-a dovedit astfel, încă o dată, că Poli gestionează prost pauza şi schimbările, dar şi că nu numărul jucătorilor de atac dă forţa ofensivă a unei echipe, ci modul în care este organizată faza de atac.

O altă confirmare este faptul că Grozavu este încăpăţânat. Deşi tehnicianul a recunoscut recent că echipa a rulat mai bine în 4-2-3-1, el a revenit vineri la modulul pe care tot îl forţează în acest sezon, fără să aibă rezultate.

Mutările au bulversat piesele de rezistenţă ale oaspeţilor, triunghiul de la mijloc, care dă forţă echipei: Roman, care a început inter stânga şi a fost trecut sub vârfuri la pauză, nu a mai legat jocul aşa cum o face când e punct fix, în centru, în sistemul cu doi închizători, care-l scuteşte de faza defensivă, Bordeianu, inter dreapta în primul act şi inter stânga în cel secund, a fost departe de randamentul pe care-l are ca închizător, iar Marchioni se simte mai bine cu un coleg în linie. Şi cum nici Ion, titularizat sub vârfuri, nu a adus plus-valoare, Buş nu a fost inspirat, iar Harrison a ieşit la rampă doar câteva minute, Politehnica a fost palidă rău în atac, având doar două şuturi pe poartă tot meciul.

Apărare bună cu atacanţi slabi

Într-un astfel de peisaj sumbru din punct de vedere al mentalităţii şi al rezultatelor ofensive (nici în prima repriză, când, vreme de circa 20 de minute, a jucat ceva mai curajos, Poli nu a avut vreun şut din careu), razele de soare au venit din defensivă.

Lung a fost extrem de sigur în tot ceea ce a făcut, Samayoa a demonstrat că e cel mai bun stoper din lot la ora actuală, iar fundaşul stânga Ispas a profitat de faptul că a avut în faţă atacanţi de mâna a doua şi s-a descurcat bine într-un rol inedit, de stoper. Iar cum fundaşii laterali Martac şi Ştefanovici nu au gafat, Dinamo nu a reuşit să-şi creeze ocazii mari.

Trăgând linie, punctul obţinut pe Arena Naţională ar trebui să fie privit nu ca pe o sărbătoare. Ci ca un regres faţă de anul trecut, când Poli s-a distrat cu Dinamo, pe care a bătut-o zdravăn, de trei ori. Iar dacă mai aducem aminte faptul că bucureştenii au transferat în vară numai jucători de mâna a doua, în timp ce Iaşi a adus fotbalişti cu ştaif, foşti sau actuali internaţionali, mulţi de la cluburi din play-off, e limpede că remiza cu penultima clasată ar trebui să genereze mai multe regrete decât bucurii.