Funcţionarii adevărului

O nouă şi bubuitoare prostie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) – amendarea preşedintelui Klaus Iohannis pentru utilizarea termenului „penali”. Concret, Consiliul a decis că preşedintele a discriminat, încălcând dreptul la demnitate a persoanelor care se află în procedură judiciară fără a fi condamnate,  atunci când a făcut următoarea declaraţie: „Nişte penali fac o încercare disperată să atace şi să discrediteze DNA”.

Decizia CNCD, un organism politic dominat de oamenii coaliţiei de guvernare, are implicaţiile profunde în comunicarea publică. „Funcţionarii adevărului” de la CNCD iniţiază un proces de cenzură a limbajului specific regimurilor autoritare. Sancţiunea este destinată să protejeze interesele şi să spele imaginea unor politicieni cu probleme de integritate, care mizează pe uitarea şi ignoranţa populaţiei. În utilizarea cotidiană, „penal” nu se referă doar la „persoanele care se află în procedură judiciară fără a fi condamnate”; el înglobează o largă paletă de demnitari certaţi cu legea: condamnaţi definitiv, condamnaţi cu suspendare, condamnaţi în primă instanţă, trimişi în judecată ori reţinuţi pentru investigaţii etc.

Nu putem să uităm că, la sfârşitul anului 2017, o iniţiativă legislativă a PSD cerea tocmai interzicerea termenilor de „penali” sau „puşcăriabili” în discursurile politice. Senatorul Şerban Nicolae, cunoscut artizan al desfiinţării legislaţiei anti-corupţie, considera adjectivul „penal” pur şi simplu o „armă de luptă”, care trebuia scoasă în afara legii. Oricum, interesul aparte pentru acest termen îl vedem în cercurile patronate de moguli. Luju.ro (Lumea Justiţiei), autoarea sesizării la CNCD în cazul Iohannis, are o agendă anti-justiţie furibundă dirijată de Dan Voiculescu, persoană în plină campanie de auto-reabilitare şi răzbunare după ieşirea din închisoare.

Cui foloseşte? Interzicerea termenului „penali” în discursul public înseamnă facilitarea mesajului propagandistic ce trebuie difuzat fără bruiaje şi anihilează posibilitatea iniţierii unui contra-discurs, în acest caz unul despre adevăr. Miza este recompunerea realităţii, prin inversarea ierarhiilor, transformând albul în negru şi negrul în alb. În concepţia PSD, „adevărurile oficiale” trebuie să fie despre „statul paralel şi protocoalele secrete”, să dea credit autorilor poveştilor despre abuzurile justiţiei împotriva celor condamnaţi „fără dovezi”, aşa-zişilor „urmăriţi de Securitate”, să dea apă la moară conspiraţiilor şi răzbunărilor procurorilor.

Cenzurarea termenului „penali” este parte a unui proces de reabiliare socială a unei elite corupte care a suportat condamnări în perioada de „glorie” a justiţiei, înainte de venirea PSD la putere. Acestei categorii, prezentată publicului drept „condamnată politic”, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, îi promite „revizuirea proceselor” şi „căi extraordinare de atac”. Şi, ca totul să pară şi mai evident, Guvernul e pe cale să-şi asume un proiect de iertare complet, prin pachetul de despăgubiri financiare acordat pentru suferinţele îndurate în închisori.

Ce se va întâmpla mai departe? Cum va rămâne cu regimul public al utilizării termenului de „penal”? Să nu uităm că există o iniţiativă de modificare a Constituţiei denumită chiar „Fără penali în funcţii publice”, care solicită următorul lucru: „Nu pot fi aleşi în organele administraţiei publice locale, în Camera Deputaţilor, în Senat şi în funcţia de Preşedinte al României cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării“. Ce urmează? Va fi amendată/ interzisă această iniţiativă? Sau fiecare ziarist care-şi expune îngrijorarea în spaţiul public? Mai putem vorbi de libertate de expresie?

Şi cum ar trebui să le spunem, de fapt, penalilor? „Binefăcători”? „Salvatori”? „Eroi ai luptei împotriva statului paralel”, „Victime ale protocoalelor secrete şi ai binomului”? Nu de alta, dar parcă ni se sugerează, ca unica variantă de adaptare la viitor, să ne declarăm o naţiune îngenuncheată de sindromul Stockholm: victime adulându-şi călăii.