Grădiniţa lui Putin

Săptămâna 52, ziua 359

„Femeie de 17 ani salvată după 248 de ore” (Digi24, ieri): da, există miracole, dar mie altceva mi-a zgâriat ochii.

Ciurul vremurilor are găuri mari.

Săptămâna 52, ziua 362

Norocul cel mărunt: adesea, schimbându-mi ruta obişnuită, găsesc nişte bănuţi – ori chiar 5 lei, precum vineri.

Săptămâna 52, ziua 363

Filmul german nr. 134: Der Duft von Holunder (Mireasma socului, D 2011).  În film, un citat din Goethe, pe post de broderie de bucătărie: „Was verkürzt mir die Zeit? – Tätigkeit. Was macht sie unerträglich lang? – Müßiggang. Was bringt Schulden? – Harren und Dulden. Was macht Gewinnen? – Nicht lange besinnen. Was bringt Ehren? – Sich wehren.”

Pe româneşte: „Ce-mi scurtează timpul? – Hărnicia (activitatea). Ce mi-l lungeşte insuportabil de mult? – Trândăvia. Ce aduce datorii? – Aşteptarea şi suportarea. Ce aduce câştigul? – A nu sta mult pe gânduri. Ce aduce onoare? – A opune rezistenţă.”

Practiv, un mic ghid de gândire protestantă.

Am urmărit discursul lui Putin în faţa Parlamentului reunit. Continuă abureala tipic rusească, gândită, evident, exclusiv pentru bobor şi pentru idioţii (utili) de prin străinătate (citatele-s notate din memorie):

„Ei au început războiul. Noi am folosit forţa ca să-l oprim.”

„Baza ideologică” (a Occidentului) este „rusofobia”. Mda, agresorul deplânge faptul că nu-i iubit, dimpotrivă: e urât.

„Marele Război Patriotic” (al Rusiei pe post de victimă, desigur).

„Rusia este o ţară deschisă şi o civilizaţie unică” – să râzi ori să plângi?

L-a invocat pe Stalin, care acum 100 de ani ar fi declarat „dreptul Rusiei de-a fi puternică”.

Încet, dar sigur, discursul a început apoi să se asemene tot mai mult cu unul al lui Ceauşescu rostit la, să zicem, Congresul al XIV-lea. Rusia stă bine, în ciuda unor probleme (din vina sancţiunilor Occidentului): industria, infrastructura, cultură, sportul, educaţia, cercetarea – pe toate le are tătucu’ în vedere. A promis şi creşterea salariului de bază cu încă 10% din ianuarie 2024 (deşi inflaţia ar fi de doar 4-5%), crearea unui fond pentru veterani şi familiile lor (orfani, văduve etc., evident, n-a pomenit cuvintele astea). Vor fi reparate grădiniţele, şcolile, colegiile profesionale. A vorbit până şi de deşeuri ori de o lege de turism în zone protejate (făcând cu ochiul ecologiştilor occidentali).

Săptămâna 52, ziua 364

Revăzând un episod din „Astrid şi Raphaelle”, mi-a picat fisa: cu toţii suntem, într-o mai mare sau mai mică măsură, întrucâtva autişti! Pe toţi ne deranjează (mai ales cu cât înaintăm în vârstă) să fim deranjaţi în rutina noastră, cea care dă osatura, structura vieţii noastre de zi cu zi.

Alde Huxley şi Orwell, mi-a povestit O. la telefon, ar fi fost puşi pe o listă neagră de niscaiva cercetători britanici pentru că, vezi Doamne, cei care le citesc cărţile ar avea tendinţe fasciste, teroriste? Perversitate bolşevică 2.0! Clasica formulă: Hoţul strigă „Hoţii!”

Săptămâna 53, ziua 365

Ce mai visează omul, aşa, fără vreo legătură cu realitatea imediată, fără vreun context, cum îi şade bine unei enigme: spin doctor…

Măcar că de data asta mai auzisem sintagma, dar n-aş fi putut să spun ce exact înseamnă… Ei bine, am aflat din Britannica.com: o persoană (cum ar fi un consultant politic) a cărei job presupune încercarea de-a controla mersul anumitor lucruri (de pildă a unui eveniment important) şi care are menirea de a i-l descrie publicului în aşa fel încât să influenţeze ceea ce cred oamenii despre event.

Aflu de la emisiunea în limba germană, graţie rubricii lui Markus Fischer în care prezintă noi apariţii editoriale, că anul trecut premiul literar Georg Büchner (cel mai mare şi mai bine dotat: 50.000 euro) a fost acordat scriitoarea Emine Sevgi Özdamar (*1946), ea fiind prima laureată a cărei limbă maternă nu-i germană, limbă pe care a început s-o înveţe abia la 18-19 ani, în 1965, adică, pe când a lucrat timp de-o jumătate de an ca Gastarbeiterin într-o fabrică electro din Berlinul de Vest. Cartea prezentată, romanul Ein von Schatten begrenzter Raum (Un spaţiu mărginit de umbre, Suhrkamp Verlag, Berlin 2021).

Săptămâna 53, ziua 366

Din grădiniţa lui Putin: Să acuzi Occidentul de rusofobie e ca şi cum l-ai acuza că-i anti-criminali-de-război.

Săptămâna 53, ziua 367

Sâmbătă, după „claca”-mi săptămânală de socializare, eu unul am un singur ţel: nimic să nu fac, să zac şi să tac.

Săptămâna 53, ziua 368

Mda, s-au găsit nişte zeloţi woke să-l „controverseze” şi pe Karl May. Ce dacă în cărţile sale cu Winnetou şi Old Shatterhand este celebrată prietenia indestructibilă dintre un alb şi un indian?

Cei de la Wizzair par să ştie ei ceva, de n-o să mai zboare la Chişinău din 15 martie pe motiv de insecuritate aeriană, zborurile mutându-se la Iaşi.

Rëinstarn (steaua ploii, steaua de ploaie) este cuvântul săsesc pentru umbrelă. Tradus în germană: Regenstern (termenul real fiind: Regenschirm). Îl consider unul dintre cele mai faine cuvinte săseşti.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist