Heghemonul melanholic

Romanul de debut care presupun că va fi selectat pentru un viitor Premiu Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi¹ m-a făcut să mă întreb dacă iconoclaştii nu au şi ei de fapt câte un idol, pitit stingher în vreun colţ de suflet şi acoperit de aroganţa învolburată a timizilor. La Dan Alexe e simplu: nu şi-a ascuns niciodată admiraţia pentru Umberto Eco, minte strălucitoare în decriptarea semnelor şi a sensului, hermeneut şi lingvist, polemist şi editorialist temut, un homme de lettres în adevăratul sens al cuvântului. Profesorul universităţii din Bologna a cutremurat universul literar mondial în 1980, când a scos pe neaşteptate un roman în care erudiţia, ştiinţa semnelor, istoria ideilor şi filosofia nominalistă a autorului sunt topite într-o intrigă poliţistă fabuloasă ce se desfăşoară într-o mănăstire medievală, în 1327, "la sfârşitul lui noiembrie". Era primul best-seller mondial scris de un semiotician care demonstra că imposibilul ne devine contemporan: o carte care atinge transversal toate tipologiile de cititori, de la coafeze la savanţi, construită hiperdocumentat, rece, raţional, de un universitar inteligent şi care rămâne şi astăzi de eternă recitire. În siajul acestei experienţe estetice şi intelectuale transfiguratoare îşi croieşte Dan Alexe naraţiunea sa polifonică sperând, asemenea lui Eco, că va beneficia de un cititor complice care să împărtăşească laolaltă cu el nu numai dialogurile cinematografice, ironia sau acurateţea muşcătoare a detaliilor, ci şi să intre împreună cu autorul în "păduri simbolice, pline de grifoni şi unicorni", un cititor capabil să rescrie, postmodern, intriga din carte ca un veritabil lector in fabula. Într-o postare pe blogul său ("Talciocul lui Dan Alexe"), acesta povesteşte stupoarea editorilor americani de la Random House când au primit manuscrisul ("cretin, de necitit") al actriţei Joan Collins pentru care îi dăduseră un milion de dolari în avans, şi răspunsul avocatului în instanţă când aceştia au cerut banii înapoi: "Avem aici (conform contractului, n.m.) «a complete text», cu personaje, un început, un mijloc şi un sfârşit. Unde scrie în contract că trebuie să vă şi placă?". De la această definiţie, lapidară, a romanului, poate pleca lunga aventură a cititorilor care intră în lumea fabuloasă croită de Dan Alexe.

Pantere parfumate e un text finalizat, cu personaje, care are un început, mijloc şi sfârşit. Pentru cititorul obişnuit e o carte de aventuri, un road novel cu sex, crime, intrigă politică, mistică, istorie, exotisme şi multe, multe răsturnări de situaţie, că nu degeaba autorul e scenarist. E mişto, e ca lumea, e cool. Se citeşte rapid şi are umor, merge pe avion sau în tren şi, pentru cunoscători, se pretează şi la o lectură unimanuală (vorba regretatului Luca Piţu). Deci, băieţi, băgaţi mare, merită banii!

Doamnele cu meserii liberale, mai cruduţe sau ceva mai coapte, pot avea chiar revelaţii intelectuale: "E aici, dragă, un joc cu Alexandre Dumas (da, ăla cu muşchetarii!). Trei muşchetari ceceni (din mafia cecenă, dragă!) împreună cu D'Artagnan-ul asta dezabuzat şi beţiv trec printr-o serie de nasuleli (de belea, tu!) prin Rusia pe undeva, la mama dracului, nişte aventuri super, cu o mulţime de surprize. Foarte tare. Şi, fată, mi s-a părut foarte de fiţe cum pune toată schema asta ca şi cum ar repeta călătoria lui Dumas prin pustietăţile de acolo în urma căreia ăla a scris o carte şi s-a umplut de bani, săturându-i, tu, pe creditori la fel cum visează şi amărâtul ăsta (adică din roman, fată!) să facă şi el acasă la Brusel. E mişto, tu, e cu măciuci şi cu săraci, să-i zici lu' |l Bătrân să ţi-l cumpere".

Pentru iubitorii de ezoterisme de supermarket şi pentru dacopaţi, cartea e un scandal, pentru că descoperă stupefiaţi că Dan Puric nu e unic şi că pentru popoarele din Caucaz acolo e centrul lumii şi izvorul limbilor, de acolo porneşte cultura şi civilizaţia europeană şi, bineînţeles, creştinismul. Acolo s-a salvat Noe cu Arca lui, tot acolo era Arcadia cu Lâna de Aur a Argonauţilor şi, da, în Caucaz era înlănţuit şi Prometeu. Păi poţi să te baţi cu astea? Ca o mare carenţă pe acest palier, lipseşte din peisaj Savatie Baştovoi, acest inenarabil Savonarola kaghebist care s-ar fi potrivit atât de bine locului, măcar ca personaj. În orice caz, ca umanişti ce suntem, nu-i dorim niciunuia dintre ei soarta lui Gamsahurdia.

Specialiştii în literatura română vor avea o surpriză. Romanul lui Dan Alexe este o meşteşugit scrisă poveste de iubire în care vor regăsi, dincolo de artificiile discursului erotic şi de panoplia completă a practicilor sexuale, hetero & homo, scoase la vrăjeală pentru agăţat naivi, un amor tulburător ce se degradează lent şi chinuitor, cu un final de tragedie antică, sugerat celor atenţi de la bun început, precum puşca lui Cehov agăţată pe perete din primul act. Eu îl văd, din această perspectivă literară, de dragoste înfrântă, în rezonanţă cu splendidul roman al lui Petru Popescu, Dulce ca mierea e glonţul patriei, pe nedrept trecut în uitare de criticii noştri.

Iară "noi, noi epigonii?" Pentru noi e plin de intertextualitate, un adevărat camion de păpuşi Matrioşka ("dintre care una vie, prea mult şi prea nepotrivit iubită" – fraza cheie a romanului!), de poveşti care se înghit unele pe altele, deşi, în ce mă priveşte, aş vedea naraţiunile din acest docu-fiction literar mai curând în simultaneitatea şi transparenţa lor, ca pe un Tort Doboş Textual unde cireaşa e, de fapt, acel subtil alter-ego al autorului, Apollonius din Tyana, cel care vede nevăzutele fără să se uimească şi adulmecă straniile feline aromate ale imaginaţiei, "pardoşii îmbălsămaţi", ca un Mauvais Démiurge ce este, un Christos decăzut, un Mântuitor cu semn schimbat, fără Apostoli, melancolic că nu-l urmează nimeni. Un dirijor de cor antic, un heghemon, pe care nu-l ascultă, ironic, decât o adunătură de pitici imaginari. De grădină.

P.S. Cititorii mei inteligenţi deja intuiesc: da, azi, 30 mai, la 20.30, la  Beer Zone pe Lăpuşneanu.

¹ Dan Alexe, Pantere parfumate, Polirom, 2017, 34.95 lei

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor