IA vs Homosapiens

Ray Bradbury, marele scriitor american de SF, scria într-o carte că în viitor maşinile vor prelua complet sarcina muncii, iar oamenii vor avea astfel timp pentru a se îndeletnici cu ceea ce îşi doresc ori şi-au dorit cu adevărat vreodată. Ei vor putea, cu alte cuvinte, să fie în sfârşit şi cu adevărat liberi să facă ce doresc, nu vor mai fi prinşi în corvoada zilnică a alergăturii pentru hrană, pentru bani, pentru subzistenţă.

Pare un ideal, un vis frumos care ne aşteaptă pe toţi acolo undeva, în viitor, doar că nu prea e aşa. După cum se dovedeşte deja în zilele noastre, care sunt un fel de tranziţie către lumea maşinilor din viitor, observăm pe viu că în momentul în care oamenii nu au ce munci, sau nu au o activitate obligatorie care să le ocupe timpul, atenţia şi energia, ei nu devin mai inteligenţi, mai creativi, nu se bucură de artă, de natură, de frumuseţea lumii, aşa cum preconiza marele scriitor american, nu se retrag în meditaţii şi discuţii elevate, intelectuale, ci în activităţi şi lucruri din ce în ce mai meschine, mai simple, mai stupide. Oamenii fără muncă, fără activitate, fără preocupări devin nişte inadaptaţi, nişte alienaţi.

Aceste efecte se văd chiar de azi când homosapiens-ii cu mult timp liber nu fac altceva decât să stea nonstop pe reţele de socializare, să caute plăceri şi satisfacţii triviale în droguri, sex şi violenţă gratuită, ori să se retragă aproape complet în jocuri virtuale, activităţi care nu sunt altceva decât o moarte lentă dar sigură a minţii.

Prin urmare, din acest punct de vedere ar trebui să ne temem de IA pentru că ea oferă şi va oferi probabil din ce în ce mai mult ocazia istorică ce ne va „ajuta” pe noi, creatorii ei, cele mai inteligente fiinţe de pe această planetă, să fim din nou, nici mai mult nici mai puţin decât paraziţi. Eu nu văd viitorul decât ca în filmul Matrix, cu câmpuri uriaşe de oameni băgaţi în celule care le oferă tot ce au nevoie din punct de vedere fizic şi mental şi care sunt îngrijite de roboţi. Simplu şi eficace, o lume fericită, o lume perfectă.

IA va fi o prelungire fără margini şi o transpunere în realitate a dorinţelor noastre cele mai primitive. Vom pune roboţii să facă ceea ce noi nu putem sau nu am putut face niciodată, să meargă pe alte planete, să scoată oameni din flăcări, să salveze naufragiaţi, dar şi să facă sex cu noi, între ei, în cele mai perverse circumstanţe, să ucidă, să se bată între ei. IA va prelua şi va trăi viaţa în locul nostru, dar fără să simtă nimic. Nu poate fi altfel. Practic, ceea ce nu a fost în stare să facă omul până acum vor face roboţii cu ajutorul IA. Din acest punct de vedere ar trebui să ne temem, nu va fi doar un avans imens înspre bine, ci şi unul înspre rău, poate în egală măsură.

Dacă imaginaţia umană a dovedit de-a lungul istoriei că nu are margini, cruzimea de care a dat dovadă acest animal biped a depăşit de multe ori cele mai creative imaginaţii, odată cu apariţia IA toate aceste date vor putea fi centralizate, iar din ele vor fi create altele cu totul noi, originale, care vor depăşi orice graniţe ale închipuirii.

Nu, IA nu va însemna distrugerea oamenilor, ci transformarea lor în bacterii. Ideea generală e că nu vom fi mai fericiţi, dar nici mai nefericiţi alături de IA, ci aceiaşi, din ce în ce mai mult noi înşine. Ne vom adapta, aşa cum am făcut şi până acum la tot ce va apărea nou „pe piaţă”, vom asimila tot, dar renunţând din ce în ce mai mult la ceea ce ne face de fapt oameni. Vom crea şi antidot, vor fi roboţi buni care să anihileze roboţi răi, dar degeaba.

Articolul face parte din seria „Trebuie să ne temem sau să ne bucurăm de dezvoltarea AI?”, tema de meditaţie propusă de redacţie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârşitul anului 2023.

Briscan Zara este scriitor şi publicist