Iaşul abandonat

Sunt deja câţiva ani de când tot îmi storc creierii să găsesc locuri de mers cu familia în Iaşi sau în jurul lui, unde să avem ceva deosebit de văzut, ceva de făcut interesant. Natura ne oferă peisaje frumoase, asta e norocul nostru, de la Bucium, Dobrovăţ, până la Breazu, Aroneanu şi altele, dar când vine vorba de ceva construit de om, cu un regret mare o spun, nu prea sunt lucruri de văzut şi făcut. Dacă nu ar fi fost investiţiile private, cum e Palas ori Iulius Mall, pe cuvânt că am fi fost mai săraci decât Paşcaniul.

Câteva obiective importante şi interesante făcute de conducători au rămas din timpul comuniştilor, cum ar fi zona Ciric, Parcul şi Grădina din Copou, dar şi acestea au rămas aproape la fel cum erau înainte, nu s-au îmbunătăţit deloc, ba chiar în unele părţi au fost lăsate în degradare de zeci de ani. Administraţia oraşului pare că nu are niciun interes pentru a dezvolta partea turistică, ba chiar din observaţii atente se poate constata că interesul este mai mult spre distrugerea ei.

Anul trecut am aflat că la Botoşani primăria a făcut din fonduri europene un parc acvatic uriaş în afara oraşului, se numeşte Cornişa Aquapark, şi după ce l-am vizitat cu familia pot să zic că mi-a depăşit orice aşteptări. E parcă rupt din altă ţară. Am să înşir aici cât de multe facilităţi pot din cele existente, sper să nu plictisesc, dar merită amintite pentru a vedea uriaşa diferenţă comparativ cu marele ZERO al Iaşului:

* Are bazin olimpic exterior cu trambuline (1, 3, 5 metri), tobogane cu apă, zonă de plajă, piscine separate pentru copii; piscină acoperită de 420 mp, cu bazin separat pentru copii, tobogane, bazin de înot contracurent, bazine pentru hidromasaj, o sală pentru jocuri distractive, o sală de audiţii, o sală cu şezlonguri, zonă de food-court şi o terasă exterioară; patinoar artificial de 1000 mp cu toate dotările necesare; bazin de hidroterapie, saună finlandeză, hammam, biosaună, grotă cu zăpadă (no comment!), saună cu sare, bazine individuale cu apă rece, două camere de masaj (umed şi uscat), solar orizontal şi vertical, masă Vichy, duşuri emoţionale cu efecte acustice şi vizuale (Uau!);

* Două terenuri multifuncţionale pentru minifotbal şi tenis, acoperite în perioada rece cu baloane presostatice încălzite. Patru terenuri de tenis. Toate cu instalaţii de iluminat nocturn;

* Amfiteatru în aer liber cu o capacitate de 500 de locuri, cu vestiare, camere tehnice şi toate dotările;

* Râu artificial de rafting, singurul de acest fel din România, cu o lungime de 280m, o diferenţă de nivel de 5m şi dificultate modulabilă. Se termină cu o „capcană” ce te poate răsturna în lacul ce alimentează pompele care urcă cei 4,8m sau 12 metri cubi de apă/secundă printre obstacolele ce fac cursul apei învolburat şi jucăuş. Pentru ca utilizatorii să poată ajunge din nou la punctul de început al canalului, există un debarcader situat pe malul lacului. Acesta constituie şi punctul de îmbarcare/debarcare a utilizatorilor, amatori de plimbări cu barca sau hidrobicicleta pe lacul artificial de agrement ce are o suprafaţă de 4500mp şi o adâncime de 2,25m;

* Sală de fitness dotată cu echipamente de ultimă generaţie: bandă de alergare, biciclete, steppere, aparate fixe, bănci-scaune, presă pentru picioare, greutăţi libere;

* Locuri de joacă pentru copii realizate pe două zone distincte şi împărţite pe grupe de vârstă;

* Pistă de biciclete, perete de escaladă, skatepark, zonă de promenadă.

Reamintesc că toate acestea se află la Botoşani! Iaşul are doar un ştrand municipal. Sala de sport este aproape în paragină, singurul bazin acoperit unde se putea înota pe timp răcoros, aparţinând de primărie, cel de la Baia Publică, a fost închis definitiv şi inexplicabil acum doi ani. Ciricul e la jumătate din capacitatea din timpul lui Ceauşescu, partea cu tabăra şi Veneţia fiind în paragină.

Era să uit de „uriaşa” şi „geniala” (prin prostia ei), dar total inutila investiţie din aceeaşi zonă amintită mai sus, aşa-numita „telegondolă” inaugurată în 2013 cu mare fast de primarul Nichita, care a costat 1,5 milioane euro din fonduri europene, şi care s-a stricat după 4 zile şi aşa a rămas până azi când e programată pentru demolare.

Mai la sud de noi, la Bârlad, se află una dintre cele mai mari, mai bogate în exponate, mai bine întreţinute şi interesante grădini zoologice din ţară. Am vizitat-o acum două săptămâni şi am rămas, ca şi la Botoşani, cu gura căscată. Are 542 de exemplare din 65 de specii, cu sală de acvarii cu opt bazine însumând cca 6000 litri de apă, care găzduiesc 18 specii de peşti şi care reproduc în detaliu biotopul amazonian. Fiecare dintre bazine este un habitat în sine, pornind de la substrat, plante şi roci, până la melci şi creveţi care trăiesc în acelaşi mediu cu peştii exotici. Grădina are lei, tigri, urşi, cămile, zimbri, lame, lupi, aligatori, şerpi şi multe, multe altele. Este o minunăţie!

Iaşul a avut în timpul comunismului o grădină zoologică în Bucium din care nu a mai rămas azi absolut nimic.

Nu are rost să mai dau alte exemple din Moldova sau din alte părţi că aş provoca o durere şi mai mare. E suficient să arăt că două oraşe pe care noi, ieşenii, le-am privit mereu cu o superioritate regală, deşi nefondată, sunt mai sus decât noi.

Nu poţi să nu te întrebi, văzând diferenţele, ce se întâmplă acolo sus, de ce nu se mişcă şi oraşul nostru care era cândva atât de lăudat. De ce rămânem în urmă şi ne afundăm din ce în ce mai mult? Chiar suntem atât de fraieri? E posibil să ne hrănim doar cu iluzii, cu promisiuni deşarte, cu minciuni în fiecare an, în fiecare campanie electorală? Este de neimaginat delăsarea autorităţilor ce s-au tot perindat la conducere de la revoluţie până în prezent. De ce alţii pot şi noi nu? Suntem mai mari, avem locuitori mai mulţi, suntem oraş universitar unde materia cenuşie ar trebui să dea roade şi totuşi situaţia în teren este jenant de proastă, mai mult decât mediocră. E pur şi simplu o ruşine să baţi pasul pe loc în halul ăsta. Eu aş propune să se mute şi Universitatea, singurul lucru care ne mai ţine coada pe sus, în alt oraş că nu are niciun rost să ne mai prefacem, suntem varză… Să rămânem doar cu muzeele şi bisericile noastre prăfuite, pe care să le viziteze doar câte un turist străin rătăcit.

Briscan Zara este scriitor şi publicist