Ulterior, l-a somat să-i restituie banii, dar fără succes. Pentru a-şi dovedi afirmaţiile, reclamantul a depus la dosar chitanţe cu menţiunea „împrumut”. În replică, Dan O. a afirmat că împrumutul reprezintă doar „o ficţiune” susţinută cu rea-credinţă de Corneliu L. Chitanţele depuse la dosar arătau doar că i se dăduseră bani, nu şi cu ce titlu. Dan O. a precizat că, dimpotrivă, el îi împrumutase lui Corneliu L. 5.000 de euro în 2015, iar în 2018-2019 acesta îi returnase. Având la dosar doar cele două chitanţe şi declaraţiile celor doi împricinaţi, magistraţii Judecătoriei nu au putut să constate decât lipsa unui contract de împrumut încheiat între foştii prieteni, raportându-se în analiza cazului la prevederile Codului Civil. Conform legii, orice pretenţie care depăşeşte suma de 250 lei nu poate fi susţinută doar cu mărturii, fiind necesare acte.

„În materia contractului de împrumut de consumaţie, contract real, unilateral, prin care o singură parte se obligă către o alta să îi plătească o sumă de bani, standardul probator impune dovedirea acestuia prin intermediul unui înscris sub semnătură privată, scris în întregime cu mâna celui care îl subscrie sau cel puţin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa «bun şi aprobat pentru…», cu arătarea în litere a sumei datorate. Chitanţele depunere numerar au doar valoarea unui început de dovadă scrisă care trebuia completat cu alte mijloace de probă”, au arătat judecătorii. Aceştia au decis respingerea plângerii lui Corneliu L. ca neîntemeiată. Apelul declarat de acesta a intrat vineri pe rolul Tribunalului.