În derivă

Dacă aş fi întrebat să indic zona cea mai vulnerabilă din societatea românească actuală mi-ar fi greu să mă decid. Situaţia economică? Nu am competenţe în domeniu, dar nu pot să nu observ bâlbâielile guvernului, contrazicerile în ce priveşte fiscalitatea, faptul că nu îndeplinim criteriile necesare pentru a intra în zona euro. Pe cine mai conving efuziunile demagogice ale puterii, care se bate în piept că are grijă de soarta „bunicilor” (clişeu penibil, care de fapt le infantilizează pe persoanele de vârsta a treia)?

În planul politicii externe, afară de medaliile pe care le colecţionează Klaus Iohannis, nu se vede mare lucru: o cam scăldăm în ce priveşte Ucraina, foarte probabil ajutorul economic şi militar pe care ar trebui să îl dăm ţării invadate de ruşi nu există. În politica internă, PSD este marele beneficiar al nefericitei alianţe de la guvernare, pozează în apărătorul celor năpăstuiţi şi, mai mult, se grăbeşte, atunci când apare o situaţie confuză, să mimeze că repară ceea ce nu era în regulă, de parcă nu şi el, partidul social-democrat, ar fi la originea confuziei.

Un domeniu în care, de mai multă vreme, lucrurile au luat-o razna este domeniul justiţiei. Numirile la Curtea Constituţională au fost penibile. O anumită grupare din CSM îşi face în continuare de cap. CCR dă decizii graţie cărora pot scăpa basma curată o mulţime de infractori ce au comis furturi, au luat mită, au înşelat statul etc. Nimeni nu mai iese în stradă şi în pieţe pentru a protesta în faţa acestor abuzuri flagrante. Lumea a obosit. Comentând lipsa de reacţie a societăţii civile, ziaristul Răzvan Chiruţă găseşte o explicaţie în lipsa unei alternative care să dea speranţa că, la alegeri, se poate schimba ceva. Dezolant. Judecătorii Camelia Bogdan şi Cristi Danileţ sunt „executaţi” chiar de către colegi de-ai lor, în indiferenţa generală. Imaginile de acum câţiva ani, cu sutele de magistraţi care protestau pe scările din faţa tribunalelor, par dintr-o altă epocă.

O situaţie din zilele trecute este şi ea semnificativă pentru starea de spirit actuală. A apărut în presă acel proiect cu legile siguranţei naţionale. Aşa cum era de aşteptat, el a stârnit o emoţie puternică şi, pe reţelele de socializare, multă lume a reacţionat. Puţin după aceea a circulat o teorie conform căreia ar fi fost vorba de o operaţiune de manipulare şi că nu era cazul să ne agităm. Ieşirea publică a lui Iohannis nu a avut darul să lămurească lucrurile, dimpotrivă. Două aspecte mi se par de reţinut în mod prioritardin acel „draft” (redactat totuşi, aici nu e nici un dubiu, de către servicii): revenirea la mistica „secretului de stat” şi apelul la sentimentele patriotice pentru a stimula turnătoria. Aceste două aspecte sunt suficiente pentru a ne aduce aminte de sinistra Securitate. Iată însă că acest proiect n-a provocat nici o mişcare de protestă în stradă. Şi nu e de mirare. Milioane de români se acomodaseră, înainte de 1989, cu existenţa Securităţii, mulţi colaborau cu ea chiar fără să fie constrânşi. Alte milioane de români se obişnuiseră cu frica (adesea iraţională) că telefoanele le sunt ascultate şi că vecinul de bloc sau colegul de serviciu îi poate turna, deşi ei nu făcuseră nimic care să intereseze „organele”. Tare mi-e teamă că, dacă acel proiect chiar ar deveni lege (perspectivă, totuşi, puţin probabilă), marea masă va rămâne indiferentă, acceptând resemnată nişte constrângeri tipice unui stat poliţienesc. Nu ne spune oare un foarte recent sondaj că 60% dintre români şi-ar dori un regim autoritar?

Este absolut impresionantă, în ultimul an, ofensiva borfaşilor, a infractorilor, a impostorilor, pentru a-şi salva pielea şi mai ales pentru a se asigura că ei şi cei asemenea lor vor beneficia de acum înainte de imunitate. Până şi miile de doctori cu lucrări plagiate (în frunte cu prim-ministrul României) pot să stea liniştiţi: clica de la putere s-a gândit şi la ei şi a găsit soluţia potrivită. Impostura academică este astfel legiferată în România. Pentru asta, chiar nimeni nu se va gândi să protesteze: „România educată” are alte treburi mai importante şi mai urgente.

Iar la vară, când se va merge în concediu, numai la astfel de fleacuri nu le va sta gândul românilor. Nici o grijă, puterea gândeşte pentru noi. Vacanţă plăcută!

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor