Încercarea de a fugi din România comunistă este sau nu opoziţie la regim?

Un ieşean a cerut să i se recunoască statutul de condamnat politic, pentru că a fost reţinut după o încercare eşuată de a fugi din ţară în 1983. Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială i-a respins cererea, considerând că fapta nu poate fi considerată opoziţie la regimul comunist. Nu de aceeaşi părere a fost şi Tribunalul, care a decis că legea îl pune pe acelaşi plan cu partizanii din Carpaţi, cu basarabenii refugiaţi în România şi „repatriaţi” în Siberia ori cu victimele reprimării răscoalelor ţărăneşti.

În septembrie 1983, Victor N. a luat decizia de a părăsi ţara. Pentru aceasta, a plecat la Bucureşti, unde s-a urcat în trenul internaţional spre Paris. În cursul nopţii s-a ascuns între tavanul cabinei unui WC şi acoperişul vagonului. Acolo a şi fost descoperit, când trenul a ajuns în vama Curtici. În noiembrie, a fost condamnat de Judecătoria Iaşi la un an de închisoare pentru tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei. Un „plan de măsuri” al Penitenciarului ieşean din 1984 menţiona că trei informatori semnalau intenţia lui Victor N. de a fugi din ţară, fiind membru al unei secte religioase cu ajutorul căreia intenţiona să-şi scoată şi familia din România.

În ianuarie acest an, ieşeanul a cerut AJPIS recunoaşterea calităţii de beneficiar al Decretului-Lege 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă. Cererea a fost respinsă, aşa că Victor N. s-a adresat instanţei. Judecătorii au constatat că Legea 221/2009 recunoaşte drept condamnare politică şi pe cea dispusă pentru trecerea frauduloasă a frontierei, dacă aceasta a avut drept scop împotrivirea faţă de regimul comunist. Prin urmare, şi lui Victor N. i s-au recunoscut drepturile acordate conform Decretului Lege 118, respectiv considerarea condamnării drept vechime în muncă sau acordarea unei indemnizaţii. Contestaţia depusă de AJPIS împotriva sentinţei a intrat pe rolul Curţii de Apel.