Incertitudini

M-a mirat naivitatea – netrucată – a unor comentatori care, urmărind parada militară de 9 mai de la Moscova şi văzând că evoluează un singur tanc, au dedus că armata rusă e la pământ şi că a pierdut toate tancurile în războiul din Ucraina. Or, tancul cu pricina avea o valoare simbolică: data din perioada celui de al doilea război mondial şi era menit să amintească, o dată în plus, de rolul jucat de Uniunea Sovietică în înfrângerea nazismului. Pe mine m-a surprins altceva. Kremlinul a renunţat la una dintre operaţiunile sale propagandistice majore ale ultimilor ani, defilarea aşa-numitului „Regiment nemuritor”, când participanţii la marş poartă, ca pe nişte icoane, portretele fotografice ale rudelor căzute în Marele Război. Şi da, într-adevăr, parada nu pare să-şi fi propus să ne impresioneze cu armamentul de ultimă oră. Ceea ce nu înseamnă că el nu există şi că Rusia ar fi incapabilă să-şi continue planurile expansioniste.

Pe de altă parte, e limpede că ceva nu e în regulă în ce priveşte armata rusă. E nefiresc să fii nevoit să faci apel la mercenari şi la luptători ceceni care să suplinească lipsa de entuziasm (sau/şi de profesionalism?) a propriilor trupe. E bizar că te chinui de nu ştiu câte luni să ocupi un oraş de provincie, Bahmut, unde şi astăzi ai o porţiune pe care nu o controlezi. Sunt acestea semne care arată că Rusia nu este, totuşi, un monstru invincibil. Soarta războiului rămâne însă, după părerea mea, indecisă. În discursul său din Piaţa Roşie, Putin a reluat temele binecunoscute ale propagandei şi a insistat pe ideea că Rusia a fost şi este „atacată”. E o absurditate, ar spune orice om de bun simţ: da, dar e o absurditate foarte utilă regimului de la Kremlin. În 2014, Rusia a anexat Crimeea, iar recent alte zone din Ucraina, unde a organizat pretinse „referendumuri” şi a decretat că toate aceste teritorii sunt pământ rusesc. În consecinţă, o contraofensivă ucraineană, pentru a recupera regiunile furate, va fi instantaneu taxată drept „atac” la integritatea teritorială a Rusiei. Când şi dacă va avea loc această contraofensivă, e greu de spus. Ea a tot fost anunţată, dar, mai mult ca sigur, Ucraina nu dispune, deocamdată, de mijloacele necesare. Ajutorul american a fost consistent, chiar dacă nu s-a permis livrarea anumitor arme. Ajutorul militar european a fost destul de anemic, exceptându-i pe polonezi, care s-au comportat admirabil. Dezechilibrul rămâne flagrant între Rusia şi Ucraina în ce priveşte armamentul, numărul militarilor ce pot fi mobilizaţi, ca să nu mai vorbim de arsenalul nuclear. Rezistenţa ucrainenilor este eroică, dar ea are, neîndoielnic, nişte limite.

Tocmai am citit, în L’Express, un interviu cu Timothy Garton Ash, istoric, specialist în studii europene, excelent cunoscător al ţărilor foste comuniste. El evocă momentul când l-a văzut prima oară pe Putin: se întâmpla în 1994 la Sankt Petersburg, atunci Putin era un necunoscut, participa la un simpozion, iar intervenţia lui l-a frapat pe Ash, pentru că a vorbit despre teritoriile care din punct de vedere istoric aparţin Rusiei (menţionând explicit Crimeea) şi a subliniat necesitatea ca Rusia să-i protejeze pe cei 25 de milioane de ruşi care trăiesc în afara graniţelor ei. Putin e, aşadar, consecvent şi şi-a urmărit cu tenacitate planurile. Ash mai arată că acea pretinsă promisiune cum că NATO nu se va extinde la răsărit, precum şi ideea că Rusia ar fi fost ameninţată sunt simple baliverne, servind drept pretexte pentru războiul din Georgia şi cel din Ucraina. Abia întors dintr-o călătorie care a inclus şi întâlniri cu înalţi responsabili militari ucraineni, Ash remarcă spiritul combativ extraordinar, moralul ridicat, dar este obligat să constate că timpul curge în favoarea lui Putin. Nu am fost suficient de rapizi pentru a livra arme şi a-i instrui pe soldaţii ucraineni, adaugă el, Occidentul riscă să se lase amorţit de o anume oboseală.

Concluzia se subînţelege: o victorie a lui Putin ar avea consecinţe dezastruoase.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor