Izvorul Tămăduirii: ţiganii au cărat pomenile cu sacii şi căruţele

Ieri, de Izvorul Tămăduirii, ieşenii s-au îndreptat spre cimitirele din oraş pentru a-şi comemora rudele decedate şi pentru a da de pomană ouă, pască sau cozonaci celor mai săraci decât ei.

Obiceiul le-a rămas de la părinţi, şi chiar dacă sunt deranjaţi de aglomeraţia din jurul cimitirelor şi de debandada care se formează aproape la fiecare mormânt şi de cei care profită de acest obicei pentru a strânge saci întregi de cozonaci, ieşenii sunt conştienţi că, dacă nu ar fi aceştia, nu ar avea cui să dea pomana pentru sufletele celor dragi.

Pentru a ajunge ieri la Cimitirul „Sfântul Vasile“ din Iaşi trebuia să înduri o lungă aşteptare în maşină, coloana începând imediat de cum traversai podul peste Bahlui din Galata. Câţiva dintre ieşeni, ştiind din ceilalţi ani că este mai rapid să mergi pe jos, şi-au lăsat maşinile acasă şi şi-au dat întâlnire cu celelalte rude direct la cimitir.

„La Cimitirul Sfântul Vasile sunt înmormântaţi părinţii soţiei, iar acum mergem să ne îngrijim de obiceiurile creştineşti. În ceilalţi ani ne întâlneam la noi acasă, iar apoi mergeam cu toţii, însă de anul trecut preferăm să mergem pe jos pentru a evita aglomeraţia din trafic”, spune un ieşean întâlnit pe drumul spre cimitir.

Bărbatul mărturiseşte că este deranjat de faptul că în fiecare an se strâng zeci de oameni, mulţi dintre aceştia ţigani, care nu respectă momentul solemn şi că fac „circ”, însă consideră că, dacă nu ar fi aceştia, nu ar mai avea cui să dea produsele pe care le aduc.

Mâncare pentru câteva săptămâni

Dacă la Cimitirul „Sfântul Vasile“ ieri era aglomerat, agitaţie şi se puteau auzi certuri, la Cimitirul „Buna Vestire“, oamenii se comportau mai civilizat. Mult mai mic şi mai nou decât primul, aici nu s-au înghesuit atât de mulţi oameni pentru pomană.

Totuşi, cinci femei, venite tocmai de lângă Hârlău, se chinuiau să care câţiva saci şi câteva sacoşe pline ochi cu diferite produse. Nu sunt singurele din familie care au venit la pomană, însă ceilalţi au mers la alte cimitire, iar întâlnirea este la gară. Spun că ce au strâns azi le va ajunge pentru câteva săptămâni. „Se usucă, dar le punem în apă şi aşa le mâncăm”, spune una dintre femei.

Pe strada care duce spre cimitir putea fi văzută ieri şi o căruţă, cu care au venit probabil alţi amatori de pomeni, iar vizavi, pe iarbă, un bărbat roşu la faţă şi cu câteva pungi lângă el pline de cozonaci şi ouă a adormit la soare, câte un trecător oprindu-se din când în când să-i facă poze.

„Mai bea omul, dar cu măsură. Nu e frumos să vii la cimitir, unde se face slujbă, oamenii dau de pomană pentru sufletele părinţilor, iar astfel de oameni să vină aici ca la crâşmă”, spune o ieşeancă care a venit să aprindă o lumânare la mormântul soţului ei şi să dea câteva pachete cu cozonac şi ouă.

Femeia, micuţă de statură şi cu părul alb, vine din cartierul Mircea şi spune că evită să dea de pomană foarte multe pachete în această zi şi preferă să vină în fiecare duminică cu câte ceva pentru copii sau pentru săracii pe care-i vede în jurul bisericii. „Eu aşa zic că e mai creştineşte. Să îi ţinem în suflet pe cei răposaţi mereu, nu o dată pe an”, completează femeia.