Jurnal de Campanie

Deşi în principiu suntem în plină campanie electorală aceasta este complet trimisă în plan secund de frământările legate de demersul de constituire a unui nou guvern care să-l înlocuiască pe cel condus de Viorica Dăncilă. Care deocamdată rămâne în funcţie la Palatul Victoria. Cine pierde şi cine câştigă în acest context? Sunt teoretic dezavantajaţi doi dintre principalii contracandidaţi ai lui Klaus Iohannis, Theodor Paleologu şi Mircea Diaconu, care nefiind deloc implicaţi în toate aceste negocieri şi discuţii, prezenţa lor în spaţiul public este evident serios diminuată. Dar asta nu e întotdeauna ceva rău. De pildă, Dan Barna este intens mediatizat în aceste zile, dar deloc în folosul său. Nu doar în legătură cu criza guvernamentală, ci şi cu o investigaţie RISE Project privind maniera în care a gestionat, prin firma sa, nu tocmai în mod fericit, fondurile europene. E bine de amintit că performanţele sale în acest domeniu au fost printre puţinele motive pe care susţinătorii săi le aduceau în discuţie atunci când erau întrebaţi de ce ar trebui să-l alegem preşedinte. De altfel, chiar el a lăsat să se înţeleagă, indirect, că ar fi un fel de "Hagi al fondurilor europene" atunci când, pentru a-şi justifica eşecurile în proiectele europene pe care le-a administrat, a spus că şi celebrul nostru fotbalist mai greşea câte o pasă.

Atât reacţia celui vizat, cât şi a formaţiunii sale, USRPlus, după apariţia dezvăluirilor cu pricina, sunt extrem de relevante. Şi ca ton, unul agresiv, ţâfnos, care în cazul lui Andrei Caramitru eşuează în nişte "ziceri" pe Facebook în registru suburban, dar şi ca substanţă. Este adevărat, nu poţi să nu ai unele semne de întrebare privind momentul ales pentru apariţia investigaţiei, însă atunci când RISE făcea dezvăluiri despre Liviu Dragnea, tot aşa, într-un "moment potrivit", nu se supăra nimeni dintre cei care acum demască oripilaţi amestecul serviciilor şi a "statului paralel" despre care până de curând spuneau că nu există. Ei bine, el pare să demonstreze din nou că există. Nu neapărat într-o alcătuire instituţională clară, ci sub forma unor grupuri influente care sunt sau au fost parte a unor structuri de forţă din stat. În al doilea rând, ne-am fi aşteptat ca cineva ca Dan Barna, care cunoaşte bine domeniul şi în acelaşi timp ne promite o lume nouă, integră, eficientă, construită pe adevăr nu pe minciună, să vorbească deschis şi despre faptul că programe europene gen POSDRU, pe care s-au cheltuit câteva miliarde de euro, sunt în fapt nişte ficţiuni cu impact cvasi-zero, ale căror mari beneficiari au fost un număr de firme de consultanţă, ca aceea cu care a operat şi el. Programele respective au fost inventate la Bruxelles, în bună măsură din raţiuni ideologice, de unde şi o mulţime de condiţii artificiale, prin ignorarea aproape totală a realităţilor de pe teren.

Care va fi impactul electoral al acestui scandal? Cu bună probabilitate votanţii pierduţi de Dan Barna se vor duce parte către Klaus Iohannis, parte către Theodor Paleologu. Iar o altă parte nu vor mai veni deloc la vot. Iar preşedintele pare să scape astfel de adversarul de care se temea iniţial cel mai mult. Sigur, unii ar putea specula că în acest context ar trebui căutată şi explicaţia pentru dezvăluirile RISE. Deşi, după cum arată lucrurile, Klaus Iohannis are puţine motive de îngrijorare pentru că practic singura necunoscută este cu cine se va confrunta el în finală.

În acest punct e important de subliniat faptul că mai mult ca în alte cazuri din trecut aceste alegeri au mize multiple, nu doar fotoliul de la Cotroceni. Iar cea mai importantă este soarta PSD care va fi tranşată în disputa acestuia cu Victor Ponta. Până acum cîştigătorul a fost Victor Ponta care a avut un rol esenţial în doborârea guvernului. Însă în acest moment lucrurile se complică pentru el. Pentru activul din PSD, unde s-au acumulat resentimente enorme faţă de fostul premier, e clar că indiferent de sentimentele nutrite faţă de Viorica Dăncilă este important ca ea să ajungă în turul doi. Şi pentru moralul general al partidului şi pentru că în felul acesta ar evita ca un eventul acces în finală a lui Mircea Diaconu să-l întărească pe Victor Ponta. De aceea, este de presupus că aparatul de partid se va mobiliza considerabil mai mult decât la europarlamentare. Iar acest lucru trebuie corelat şi cu o previzibilă demobilizare parţială a electoratului USR, şi din cauza prestaţiei precare a lui Dan Barna, dar şi pentru că nu mai există percepţia unor mari pericole aşa cum se întâmpla atunci când Liviu Dragnea era la cârma PSD. Viorica Dăncilă este poate dispreţuită, dar nu şi văzută drept o mare ameninţare pentru ţară, mai ales acum când partidul ei este în corzi după ce a pierdut votul de la moţiunea de cenzură. Pe acest culoar, al publicului dezamăgit de Dan Barna, încearcă să se plaseze Theodor Paleologu însă problema sa este că o parte a acestuia se va duce inerţial către Klaus Iohannis. În final, în această zonă se va juca intrarea în finală. La o participare mai puţin entuziastă la vot, prima şansă o are Viorica Dăncilă, care va beneficia de sprijinul unui aparat de partid încă redutabil.

Dar dincolo de toate aceste calcule problema de fond a campaniei este flagranta lipsă de substanţă, de consistenţă, a problemelor discutate. Spre deosebire de celelalte alegeri prezidenţiale, din 2004 încoace, cele de acum au loc într-un peisaj geopolitic în schimbare, de o manieră defavorabilă nouă ca ţară, Uniunii Europene şi Occidentului în ansamblu. Rusia şi China sunt într-o pronunţată ofensivă militară, diplomatică, ideologică, UE e frământată de mari tensiuni interne, iar clivajul transatlantic s-a amplificat serios. În plus Inteligenţa Artificială, biotehnologiile, ingineria genetică, computerele quantice induc provocări globale majore în plan social, economic, diplomatic, militar. Or, nu se discută nimic despre toate aceste lucruri care vor avea un impact mult mai mare asupra noastră în viitor decât nenumăratele scandaluri politice autohtone.