Medicul Burlea, pe ultimul drum. Copiii de ieri şi de azi şi-au luat rămas bun

Sute de ieşeni, medici, colegi, prieteni, cunoscuţi, părinţi şi copii l-au condus ieri, 29 octombrie 2018, pe ultimul drum pe profesorul şi pediatrul Marin Burlea. Pe holurile Spitalului de Copii „Sf. Maria“, loc unde liniştea nu se aşterne niciodată, ieri a fost cel mai tăcut loc, deşi era plin ochi de oameni.

O linişte apăsătoare, accentuată şi de mirosul de brad şi de flori, care umpleau toate holurile ce duc către Amfiteatrul Mare al spitalului. Cei care nu au mai încăput în amfiteatru au rămas în curte sau pe hol, înconjuraţi de lumânări şi flori, vorbind încet, în şoaptă.

Medicul Marin Burlea a fost adus pentru ultima dată în spital în cursul dimineţii, unde de la ora 10.30 a fost oficiată o slujbă religioasă.

Pe holuri, oamenii au vorbit despre priceperea şi bunătatea medicului, despre cum reuşea să pună diagnostice pe care alţi medici nu reuşeau să le găsească şi despre cum fiecare copil care îi ajungea în cabinet uita de orice frică şi ieşea de acolo zâmbind, cu un prieten în plus: medicul.

„Dacă doar o singură rugăciune ar rosti aceste mii şi mii de copii, s-ar cutremura cerul“

„Este un cuvânt al Domnului care spune: «De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor»“, a fost frântura din Biblie de la care a pornit discursul preotului Constantin Sturzu. Acesta a precizat că se află prezent în calitate de delegat al Mitropolitului Teo­fan, care a dorit să îi asigure pe cei prezenţi că se roagă pentru odihna sufletului profesorului Burlea.

„M-aş opri la un singur aspect pentru că noi suntem chemaţi să evaluăm lucrurile, faptele şi viaţa unui om din perspectiva veşniciei. Suntem interesaţi ca sufletul fiecărui om să afle calea către cer. Căutăm această încredinţare şi dorim să avem această nădejde pentru că şi sufletul profesorului îşi va afla binemeritata odihnă şi pace.“

Slujba religioasă a fost oficiată de zece feţe bisericeşti, iar la finalul acesteia, preotul Constantin Sturzu a dorit să transmită mai departe mesajul întregului sobor preo­ţesc. În discurs a fost subliniată dragostea pe care pediatrul o avea faţă de copii, o dragoste sinceră, care a fost arătată pe durata întregii vieţi, fără odihnă.

„Tuturor ne este cunoscut faptul că profesorul şi medicul Marin Burlea a fost şi este iubit de mii de copii cărora le-a adus mângâiere, vindecare. Dacă doar o singură rugăciune ar rosti aceste mii şi mii de copii sunt convins că s-ar cutremura cerul şi sunt convins că Raiul îl va primi aşa cum se cuvine. Nu se poate ca un om care atât de mult a lucrat cu copiii şi i-a iubit, un om, care aşa cum declara, nu-şi poate închipui «medicul pediatru decât de mână cu copiii», să nu fi preluat ceva din ceea ce dânsul numea «gingăşia, sensibilitatea, inocenţa acestor făpturi minunate care sunt copiii». Avem această încredere că sufletul copilului Marin îşi va găsi odihnă acolo în Împărăţie mai ales că poartă şi numele Maicii Domnului, care între altele este şi ocrotitoare a copiilor. Cu siguranţă a vegheat asupra întregii sale vieţi şi va veghea în continuare“, a subliniat preotul Constantin Sturzu în discursul său.

Dr. Radu Terinte, managerul spitalului, a descris pierderea profesorului Burlea drept o „mare dramă, o rană care probabil se va închide greu şi în foarte mulţi ani de zile“, fiind o tragedie pentru întreg spitalul.

Acesta a subliniat în primul rând caracterul de lider al profesorului, dar şi dragostea faţă de cei din jur pe care o arăta prin modul de a se purta cu aceştia.

„Vorbea rar, cu subiect şi predicat, încât să fie clar pentru toată lumea şi să priceapă fără mare efort. Avea un suflet de aur, ne ştia şi necazurile, şi bucuriile personale, şi cele profesionale, chiar mă miram cum o minte de om poate să le încapă pe toate. Oricât de apăsat sau supărat erai, atunci când simţeai că totul se năruie, intrai în cabinetul lui şi întâlneai acel chip luminos, acea faţă zâmbitoare şi parcă ceaţa se risipea şi lucrurile începeau să se aşeze, vedeai că există şi soluţii. Pentru noi, lucrurile acestea au însemnat enorm“, a precizat dr. Radu Terinte.

„Venea mereu primul şi pleca ultimul“

La slujbă au fost prezente şi au luat cuvântul şi oficialităţi ale oraşului, printre care Mihai Chirica, primarul municipiului Iaşi, Marian Şerbescu, prefectul judeţului, Ga­briel Harabagiu, viceprimarul municipiului, precum şi medici atât din spital, cât şi din afara acestuia, cum ar fi prof. dr. Grigore Tinică, managerul Institutului de Boli Cardiovasculare din Iaşi.

Nu au lipsit nici reprezentanţii Societăţii Române de Pediatrie şi nici cei ai Universităţii de Medicină şi Famacie „Grigore T. Popa“, care şi-au exprimat durerea pierderii în câteva cuvinte.

Din partea disciplinei Pediatrie de la UMF Iaşi a vorbit prof. univ. dr. Ingrid Miron care a promis celor prezenţi că în amintirea profesorului Burlea toţi cei implicaţi în actul medical vor face tot posibilul pentru a face copiii sănătoşi, aşa cum au făcut şi până acum.

„Profesorul Marin Burlea a fost un om care a ştiut să fie puternic, să facă organizare, să creeze ceva în spital şi care a fost greu încercat de o boală pe care o cunosc atât de bine, însă care pentru el a fost cumplită şi fără soluţie“.

Personalul medical al Clinicii a V-a de Pediatrie a fost reprezentat de conf. dr. Smaranda Diaconescu, care şi-a dorit să vorbească despre Marin Burlea aşa cum l-au cunoscut cei apropiaţi, ca om în primul rând. Cei care au lucrat cu el l-au descris ca un perfecţionist, care a iubit oamenii în general şi care era întotdeauna primul care adresa o vorbă bună oricui venea să îi ceară sfatul.

„Venea mereu primul şi pleca ultimul, avea o energie debordantă pe care noi, cu o ge­neraţie mai tineri, nu am avut-o niciodată şi nu o vom putea egala vreodată. Ne-a învăţat să avem dubii, ne-a zis mereu că, în această meserie, dacă nu ai dubii, nu ai şanse, ne-a învăţat că nimeni nu deţine adevărul absolut. Avea o memorie extraordinară şi un simţ al detaliului care nu cred ca l-am remarcat la altcineva, era extrem de perfec­ţionist. A iubit meseria de dascăl şi, după retragerea din activitatea didactică, în 2014, continua să înveţe studenţii. Se lumina când era la ecografie sau endoscopie şi în spate venea o grupă de studenţi, îi întreba de unde sunt, îi plăcea să stea de vorbă cu ei. Îi plăceau culorile toamnei, muzica italiană, muzica veche autentică de petrecere românească, Covrigii de Buzău şi micii de la Poiana Sărată, unde oprea tot timpul când drumurile îl purtau către Braşov. A iubit oamenii, îi plăcea să îi facă să se simtă bine întotdeauna“, a precizat în discursul său conf. dr. Smaranda Diaconescu.

La finalul slujbei, cei prezenţi şi-au putut lua rămas-bun de la profesorul Burlea în interiorul amfiteatrului, timp de câteva zeci de minute. La ieşirea din spital, soţia profesorului, Georgeta Burlea, a ridicat pentru ultima dată fotografia profesorului Burlea, a arătat-o celor din jur care au început să aplaude, iar ea a sărutat poza şi a strâns-o puternic la piept.

Cortegiul funerar a pornit în jurul prânzului către Cimitirul Eternitatea, unde Marin Burlea a fost înmormântat cu onoruri militare. „Ia ui­te, cum s-a înnorat deodată cerul, în­seamnă că într-adevăr i-a părut rău după viaţă“, a fost singura voce care a răsunat în curtea spitalului, atunci când sicriul cu trupul neîn­sufleţit al medicului a părăsit spitalul care i-a fost cea de-a doua casă timp de aproape jumătate de veac.