Dr. Mihaela Ivan, medic specialist pneumolog și medicină de familie cu atestat în îngrijiri paliative, Șef de secție Spitalul ”Sf. Sava”, Iași: ”Atunci când oamenii dragi nouă sunt bolnavi şi îngrijirea lor ne depăşește puterile, neavând nici priceperea şi nici spaţiul adecvat pentru a le oferi îngrijirea permanentă de care au nevoie, trăim o furtună de sentimente care de cele mai multe ori ne copleşesc. Toate acestea, la care se adaugă şi lipsa timpului, ne fac să simţim o luptă în sufletul nostru: spaima, responsabilitatea, grija, mila şi mai ales vinovăţia ne macină minut cu minut pentru că, deşi dorim ca starea lor să fie una bună atât cât le-o permite boala, vrem ca şi noi să ne continuăm frumos viaţa.

Viaţa trebuie să continue pentru familia bolnavului cronic!

Lumea nu trebuie să se oprească în momentul când o persoană dragă primeşte un diagnostic grav. Deşi suntem conştienţi de boală şi suferim alături de ei, noi, ca şi aparţinători, trebuie să ne găsim tăria, să continuăm cursul firesc al vieţii, pentru a le putea fi cu adevărat alături. Cel care suferă are nevoie să  fie privit holistic; fizic, psihologic, emoţional şi social.

Secţia de îngrijiri paliative înțelege aceste nevoi şi dorinţele pacienţilor cu boli cronice şi ale familiilor lor, iar când simţiţi că puterile vă depăşesc, există specialişti în cadrul acestor centre, cum este şi Spitalul „Sf. Sava” Iaşi – Secţia de îngrijiri paliative, care realizează îngrijirea empatic şi cu suflet, uşurând suferinţa bolnavului dar şi a familiei. 

Nu de puţine ori, în discuţiile cu aparţinătorii celor bolnavi, ei îmi mărturisesc cu jenă şi vinovăţie că deşi le este greu, dor, recunosc că le este mai bine ştiindu-i într-un centru specializat. Familia se bazează pe cunoştinţa, competenţa şi experienţa echipei care lucrează în secția de paliație şi care asigură îngrijire medicală de calitate. Îngrijirea bolnavilor cu suferinţe cronice este o misiune grea care necesită o altfel de medicină, deoarece, pe lângă serviciile medicale oferite, în îngrijirea paliativă noi abordăm problemele de sănătate dar şi psihologia bolnavilor. Pacienţii deşi sunt îngrijiţi într-un spital trebuie să se simtă acasă, astfel le uşurăm viaţa familiilor, care, de cele mai multe ori, simt o vinovăţie asociată cu un sentiment de uşurare, relaxare, pentru că îşi pot vedea de treburile lor dar în acelaşi timp îşi ştiu pesoanele dragi în siguranţă şi îngrijiţi.

Secţia de îngrijiri paliative are o echipă multidisciplinară  formată din medici de paliaţie, medicină internă, recuperare medicală şi psihiatrie, asistenţi medicali şi personal de îngrijire, psihologie, kinetoterapeuţi și care pune accentul pe asigurarea bolnavului unei vieţi cât mai calitativă. Această echipă aplică măsuri specifice îngrijirilor paliative prin medicaţie pentru controlul simptomelor, psihoterapie, asistenţă spirituală (la cerere, în conformitate cu religia/confesiunea pacientului ), kinetoterapie (pasivă sau activă), regimuri alimentare adaptate bolilor de care suferă şi terapie ocupaţională. Planul de îngrijire este personalizat şi ia în calcul nevoile şi obiectivele exprimate de pacient şi de familia sa.

În Spitalul „Sf. Sava”– Secţia de îngrijiri paliative, pot fi internaţi pacienţii care au afecţiuni oncologice, boli neurologice, boală Parkinson, scleroză multiplă, accidente vasculare cerebrale ischemice şi hemoragice soldate cu hemiplegii/hemipareze/tetrapareze, boli pulmonare în stadii avansate şi terminale, insuficienţă cardiacă severă, boala cronică de rinichi în stadiul terminal, ciroze hepatice şi alte boli incurabile progresive. Tot în cadrul spitalului pot fi îngrijiţi bolnavii cu demenţă Alzheimer şi alte forme de demenţă, în secţia externă de îngrijiri paliative – Centrul Rezidenţial „Sf. Anton”.

În cadrul secţiei paliative ne ocupăm în special de îngrijirea bolnavilor aflaţi în imposibilitatea de a se autoîngriji. Echipa de îngrijiri paliative se ocupă empatic, responsabil şi cu suflet, de starea de bine fizică şi psihică a pacienţilor, oferindu-le nursing de calitate, precum şi suport socio-familial apaţinătorilor, scutiţi în mare măsură, de grijile apăsătoare ale bolii.

Închei răspunsul meu la ceea ce aţi expus despre bunica, despre grijile şi sentimentul de vinovăţie, cu câteva cuvinte spuse de Pr. Porfirie: „când nu mai putem să ne facem bine, să ne străduim să ne facem buni”……iar când nu îi mai putem face bine pe cei dragi să ne străduim să le facem cât mai mult bine, prin purtarea noastră de grijă şi prin atenţia la nevoile lor. Internarea celor dragi într-o secţie de îngrijiri paliative nu reprezintă un abandon, din contră, este un ajutor bolnavilor cât şi familiilor, şi trebuie să ne eliberăm de sentimentul de vinovăţie care ne urmăreşte”.