Migraţia şi apropiatele alegeri europene

„Campania electorală pentru alegerile europene din 2024 a început la Lampedusa”, scrie Étienne Grenelle în numărul de săptămâna aceasta al revistei Le Point. Afirmaţia nu priveşte România, care este până acum ferită de fenomenul imigraţiei masive. În ţările occidentale însă, chestiunea se pune în mod acut. În micuţa insulă italiană Lampedusa, aflată la 200 de kilometri de coasta tunisiană şi unde trăiesc şase mii de locuitori, au acostat în ultimele zile 400 de ambarcaţiuni ce transportau peste 10000 de africani. Autorităţile de pe insulă sunt depăşite, premierul Giorgia Meloni caută soluţii, ţările europene, Franţa în primul rând, dau din colţ în colţ, obligate să aleagă între discursul demagogic al stângii şi discursul realist al dreptei. Franţa, aşadar, e într-o situaţie foarte delicată. Mai multe ţări africane – Mali, Burkina-Faso, Niger – s-au desprins de sub pălăria protectoare a Parisului şi au dat frâu liber ranchiunelor anticolonialiste. Dar foarte mulţi africani din aceste ţări vin în Franţa şi vor să se stabilească acolo, atraşi în primul rând de nivelul de viaţă şi de avantajele asigurărilor sociale. Printre ei, un mare număr de tineri. În 2022, numărul minorilor neînsoţiţi care au ajuns în Franţa a crescut cu 65%.

Am comentat pe larg aici, în urmă cu aproape patru ani, o carte a americanului Stephen Smith intitulată Năvala către Europa. Profesor la Universitatea Duke, Smith nu e în nici un caz un „reacţionar”, dimpotrivă, profilul lui e mai curând al unui om de stânga. E însă lucid şi are curajul să spună lucrurilor pe nume. Problema, spune el, este înainte de toate una demografică: în 1885 Africa număra 100 de milioane de locuitori (Europa – fără Rusia – avea 275 de milioane), astăzi în Africa trăiesc 1,3 miliarde de oameni, dintre care un miliard în Africa sub-sahariană. Nigeria avea 40 de milioane de locuitori în 1960, astăzi are 180 de milioane. 40% din populaţia africană are mai puţin de 15 ani. Proiecţiile sunt şi mai neliniştitoare. În 2050 în Uniunea Europeană vor trăi 450 de milioane de persoane, în Africa 2,3 miliarde, dintre care două treimi cu vârste sub 30 de ani. Din 2007 încoace, două milioane de africani au venit în Europa, alăturându-se celor nouă milioane care locuiau deja acolo (în 1960 erau doar şase sute de mii). Ruşii şi chinezii s-au infiltrat în Africa, dar fără să genereze o ameliorare sensibilă a condiţiilor de trai. Putem anticipa, fără riscul de a greşi, că Sudul sărac va continua să fie atras de Nordul bogat.

Nu e de mirare, aşadar, că migraţia a devenit în ţările occidentale o temă electorală. Specialiştii se aşteaptă, la alegerile pentru Parlamentul european, la o ofensivă a dreptei şi a extremei drepte. Bună parte din populaţie este excedată de criminalitatea în creştere, de sentimentul de nesiguranţă, fenomene a căror cauză e găsită şi în migraţia necontrolată. Chiar şi imigranţii stabiliţi de multă vreme în ţările de adopţie sunt mefienţi faţă de imigranţii de dată recentă. Problema Islamului este şi ea una foarte complicată, nu o putem expedia aici în câteva cuvine. Aş aminti doar că scriitorul Jean Raspail e autorul unui roman profetic, Tabăra sfinţilor, apărut în 1973 şi anunţând în mod tulburător ceea ce se întâmplă astăzi la Lampedusa şi în alte locuri.

Doamna Chantal Delsol, filozof cunoscut, a publicat zilele trecute un articol în care compară situaţia cu care Europa se confruntă în momentul de faţă cu căderea imperiului roman. Atunci, cei socotiţi „barbari” au lovit necruţător în civilizaţia romană, profitând şi de faptul că dintre romani mulţi se desconsiderau pe ei înşişi, văzând în năvălitori şansa unui sânge proaspăt. Societatea europeană de astăzi, obosită şi aflată sub presiunea ideologie woke, nu este şi ea, la rândul ei, o pradă uşoară? Să nu uităm însă, scrie Chantal Delsol, că dacă Imperiul roman de apus a fost distrus, el a renăscut în Imperiul de răsărit şi în civilizaţia bizantină. Europa are, totuşi, avantajul că poate învăţa din lecţiile istoriei. Să sperăm că o va face.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor