Moral versus legal

Nu întotdeauna ceea ce este moral este şi legal, ori invers, deşi ambele noţiuni par la prima vedere a fi din aceeaşi parte a terenului, de factură benefică. Nu e nimic în neregulă când zici că o anumită conduită este morală şi presupui din oficiu că este şi legală. Amândouă sunt constructe sociale fără de care o comunitate nu poate funcţiona, evident, dar sursele care le-au generat sunt diferite, uneori chiar foarte diferite, de-a dreptul opuse şi de aici diferenţa de nuanţe. A le confunda însă între ele e cât se poate de greşit.

Ceea ce se întâmplă nu e altceva decât o altă disonanţă cognitivă de care mintea şi societatea umană este plină până la refuz. Adică ambele concepte sunt acceptate ca atare, deşi uneori se bat cap în cap, de aici o mulţime de încurcături şi situaţii de-a dreptul absurde.

De exemplu, este imoral şi ilegal să laşi fără ajutor o persoană care se află în dificultate. Articolul 230 din Codul Penal spune: „Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată autorităţile de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a se salva se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

Chiar zilele trecute un taximetrist a fost sancţionat conform acestui articol de lege pentru că a găsit pe trotuar un om care dădea semne că se simte rău şi l-a lăsat aşa. Când s-a întors, după ceva timp, omul era mort.

Mă întreb de câte ori pe zi sunt asemenea situaţii cu trecători care păşesc absenţi peste un om în suferinţă comiţând astfel o ilegalitate. Foarte puţini sunt conştienţi de acest lucru, iar asta se întâmplă pentru că nu cunosc nici legea, dar stau prost şi cu moralitatea. Cel puţin cu cea ”oficială”.

Nu poţi să nu te întrebi totuşi, în urma acestei situaţii, cât de „opţională” este de fapt moralitatea în societate aşa cum se tot afirmă, şi să realizezi că aceasta nu este doar o voce din capul tău care îţi spune ce e bine să faci şi ce nu e bine, după mofturi, ci e un text scris negru pe alb, şi e oficial. Moralitatea este tot un fel de lege pe care dacă nu o respecţi, eşti amendat sau chiar băgat la puşcărie.

Aşa stau lucrurile în realitate, vocea aceea interioară e de fapt una de poliţist, numai că majoritatea oamenilor habar nu au de asta. Ei cred că dacă vorbeşti urât cu cineva, dacă răcneşti ca un descreierat în timp ce te afli la o masă în restaurant, deranjând pe toţi ceilalţi, dacă asculţi muzică la volum maxim în camping, laşi câinele să sară pe un trecător, te faci că nu vezi când un alt cetăţean este jefuit în autobuz ori bătut pe stradă ş.a.m.d. este ok, şi nu poţi fi tras la răspundere.

Am să dau un exemplu opus celui de mai sus, auzit de la un prieten de încredere. S-a petrecut în una din ţările nordice, Suedia, unde, se ştie, nivelul de moralitate şi legalitate este dintre cele mai înalte. Poate prea înalt… Nu am să comentez, doar povestesc.

Într-o noapte, târziu, un locuitor dintr-o comună de-a lor civilizată e trezit de bătăile în uşă ale unui vecin care îl roagă disperat să îi ducă urgent soţia la spital întrucât, fiind însărcinată, i s-a rupt apa şi trebuia neapărat să fie asistată de un medic, maşina lor fiind defectă. Omul nostru, bine intenţionat, plin de moralitate până în gât şi cu un simţ civic exemplar, cum îi stă bine nordicului, sare urgent în papuci, îşi ia cheile de la automobilul personal şi porneşte la drum. Ajunge pe străzi pustii la spital, lasă femeia acolo în siguranţă şi se întoarce mulţumit acasă. Până aici, în ochii oricui, ar părea un erou. După câteva zile însă ce credeţi că se întâmplă: găseşte în cutia poştală un plic de la judecătorie din care află că a fost dat în judecată de femeia pe care o ajutase, vecina, pentru că a depăşit viteza legală în timp ce o ducea la spital…

Ei bine, ce poţi să zici în cazul ăsta? Omul a procedat moral şi doar parţial legal, pentru că, vezi Doamne, a depăşit viteza prevăzută pe un drum pustiu, noaptea, cu o femeie gata să nască în maşină. Evident că apar multe întrebări aici: era mai bine dacă nu o ajuta? Dacă ar fi mers mai încet, ar fi riscat o complicaţie medicală? Ar fi trebuit să rişte respectând întrutotul legea? Femeia respectivă a dat dovadă de imoralitate?

Sunt multe situaţii din acestea care par cu două feţe şi atât legea, cât şi morala sunt incapabile de a oferi o soluţie corectă pentru că acestea conţin reguli fixe ce nu se pot adapta la situaţii de nişă. Adică nu ştii ce să alegi: să îl torni la poliţie pe prietenul şi vecinul tău pe care l-ai văzut vânzând ţigări ilegal în piaţă? E moral să îţi trădezi apropiaţii? Dacă nu o faci, devii şi tu un fel de complice?

Dacă îl vezi pe profesorul tău preferat, perfect sănătos, că parchează maşina pe un loc pentru persoane cu handicap sau, mai rău, pe unul rezervat maşinilor electrice, deşi el nu are aşa ceva, e moral să îl reclami autorităţilor ca să îl amendeze? Unde poţi să tragi linie între cele două porniri?

Când auzi un prieten, o rudă sau un vecin lăudându-se la o bere că a furat bani din fonduri europene, sau că a făcut evaziune fiscală, sau că a calomniat, şantajat, bătut ori hărţuit pe altcineva din răzbunare, ori pentru că i-a făcut plăcere ori pentru că e şmecher, ce faci? Dacă îl dai pe mâna poliţiei, îl vei pierde pentru totdeauna, viaţa ta se va schimba, poate vei fi învinuit de ceilalţi prieteni sau, mai rău, vei fi şi tu agresat, ameninţat, chiar stigmatizat de către comunitate.

Tind să cred că în România, spre deosebire de Suedia, legile nescrise au mai multă putere asupra oamenilor decât cele scrise. Adică nu cred că s-ar fi întâmplat niciodată un caz asemănător cu cel al femeii însărcinate, iar răspunsurile la întrebările de mai sus ar fi în aproape toate cazurile în avantajul celor care au încălcat legea. Morala noastră, cea de toate zilele, este una pur personală, regională chiar, şi e cu mult mai puternică decât orice lege scrisă, pentru ca, vorba aia „cu legea te ştergi undeva, dar cu prietenii, rudele şi vecinii trăieşti o viaţă”… Nu zic că e bine sau e rău, însă ar putea exista o cale de mijloc cumva.

Briscan Zara este scriitor şi publicist