Noi, sălbaticii de azi

Bibi

Probabil aţi auzit ori citit că porecla lui Benjamin Netanyahu este Bibi. Ei bine, această poreclă a premierului israelian mi-a amintit de un cuvânt din copilărie: ştiţi cum se spunea şi se mai spune, cred, printre saşii din Germania (evident, doar la cei care n-au renunţat să vorbească săseşte cu copiii lor…) la o julitură, o mică rană pre limba copiilor? Bibi, Bibichen!

N-aş putea spune cu exactitate dacă e aşa, dar cred că are corespondent în germană în Wehwehchen. Care, văd în dicţionar, e tradus cam plat cu bubă. Ar trebui un diminutiv, dar nu ştiu vreunul. A, stai aşa: o bubiţă!

Poftim şi o frază-exemplu: „Na, diet der der Bibichen nouch wih?”/ „Ei, te mai doare bubiţa?”

Anunţ

Din motive tehnice, sfârşitul lumii se amână.

Smile(y)

Vers de cântec de-al lui: „Dacă m-aş vedea prin ochii tăi, m-aş crede fundal…”

Mai catolic decât Papa?

Ştim cu toţii expresia. Atâta doar că în ziua de azi, cu actualul Papă, nici nu mai e greu să fii mai catolic decât el (chiar dacă nu eşti catolic)…

Noi, sălbaticii de azi

Noi, cei sceptici de azi, suntem sălbaticii de pe vremuri care trebuie „creştinaţi” şi/sau „civilizaţi”. Adică salvaţi! Întru salvarea Planetei şi/sau a omenirii, desigur. Şi asta cu orice preţ. Vorba aia, vrei, nu vrei, vei fi ajutat să treci strada.

Movie line

Not everyone is what he appears to be. And that's a good thing. (Nu oricine este ceea ce pare a fi. Şi ăsta-i un lucru bun.)

Mic joc

Completamente cumplit.

Cumplitamente complet.

Soartă şi destin

Destinul, dacă există, ţi-e dat.

Soarta, în schimb, e pură întâmplare.

Descoperire-şoc

Prin noiembrie, laptele bătut de la Covalact a fost în ofertă la Penny (6,49 în loc de 8,99 lei). Cu ocazia asta, am descoperit că e mai prost decât laptele bătut Pilos (marcă Lidl, 5.49)!

Cu ani în urmă, am luat în câteva rânduri micul dejun la oraş, în oraş, la Sibiu, halind o chiflă sau două cu un pet mic de lapte bătut de la Covalact, iar acesta îmi plăcuse!

Acum, nu ştiu dacă e vreo diferenţă între cel din petul mare (900 gr) şi cel din petul mic (330), dar cel actual din petul mare e greţos de cremos şi pe deasupra lipsit de acel gust specific de acreală (pe care-l mai avea laptele bătut Boni de la Penny, până să schimbe producătorul…). Ca să nu mai vorbesc de faptul că niciun lapte bătut nu mai are acea minimă fermitate iniţială să trebuiască să agiţi sticla (ca pe vremuri) sau petul ca să curgă în pahar sau în cană: zici că toţi producătorii au convenit că consumatorul (cacofonie asumată) trebuie ferit de efortul acesta suprauman… Singurul lucru dubios e cum naiba fac asta? Anume să obţină ceva (mai mult sau mai puţin) cremos, dar degrabă curgător? Care o fi şmecheria tehnologică? Cum/ cu ce „bat” laptele?

În fine, pe scurt: la laptele bătut de Covalact, premium e doar preţul. Repet, parafrazând reclama lor: prea cremos, prea ca la oraş!

Nota bebe: laptele bătut Pilos de la Lidl nu-i grozav, e doar okay. Merge.

Despre laude

Nimeni nu-i imun la laude, nici măcar cei care cred că îs.

Movie line de sezon

The magic of Christmas will find you wherever you are, zice un personaj dintr-un film de Crăciun de pe Diva, în finalul unui promo.

Dar ştiţi ce-am auzit eu iniţial? Cum că The magic of Christmas will find you wherever you belong: Magia Crăciunului, deci, te va găsi nu oriunde te afli, ci în orice loc de care aparţii…

Întrebare pentru Erdogan&Co.

Dle Erdogan, doamnelor şi domnilor şi domnişoarelor pro-Hamas, unde aţi mai văzut „luptători pentru libertate” cu faţa acoperită? A, cum să nu, că doară ideologia scuză mijloacele (teroriste), nu?

Trădare

Am revăzut About a boy (2002), cu Hugh Grant în rolul principal. Ştiţi cum s-a tradus titlul? „Totul despre băieţi”!? Decât, da.

Ştire de România

„O ursoaică a furat un curcan din frigider” (Digi 24) – din frigiderul unei femei dintr-un sat gorjean, parcă. Frate, ce ţară plină de viaţă şi imprevizibil!

Un fab, două faburi sau abf-ul meu

Nimic frumos, adevărat ori bun nu mă lasă rece. Niciun fab.

Gioco Djokovic

Text pe tricoul unei spectatoare la Turneul Campionilor de la Torino: O Nole Mio!

Globuri cât nişte ţâţe de ţaţă

Nu-mi plac defel globurile mari pentru pomul de Crăciun, zici că-s siliconate şi botoxate deopotrivă!

Ultima oră sau unde poate duce deficienţa de atenţie în era victimizărilor programatice

Ieri dimineaţă, în data de 10 decembrie 2023, am văzut al doilea meu film norvegian: Sick of Myself (Sătul/ă/ Bolnav/ă de mine însumi/însămi, 2022, selectat pentru Un certain regard de la Cannes), regizat de Kristoffer Borgli.

Cât pe ce să-l abandonez după primele 10-15 minute, dar îmi pare bine că n-am făcut-o. Nemţii (am văzut filmul dublat în germană) l-au vândut drept tragicomedie, dar numai comedie nu e, iar tragic e „doar” faptul că depictarea satirică a unei societăţi (occidentale) profund deranjate ideologic-mental pare un diagnostic pe cât de drastic, pe tot atât de veridic. Evident, ca să mă contraziceţi, va trebui să vedeţi filmul.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist