O iniţiativă ratată: Poli nu a vândut nici 100 de abonamente

Cu mari datorii şi fără nicio sursă clară de venit pentru acest sezon, exceptând drepturile TV, Politehnica Iaşi a încercat să facă rost de ceva bani prin vânzarea unor abonamente pentru sezonul în curs. Suporterii pot să achiziţioneze contra 100 de lei un card care le va da dreptul să asiste la partidele de pe teren propriu imediat ce porţile stadioanelor vor fi redeschise. Iniţiativa a fost un eşec, Poli nereuşind să vândă nici 100 de abonamente.La ani lumină distanţă, de pildă, de Dinamo Bucureşti, care s-a menţinut prin cardurile DDB, cumpărate de peste 8 000 de persoane. Fanii “câinilor” au strâns astfel până în iulie peste 3 milioane de lei din cotizaţii, donaţii şi bilete online.

Oficialii clubului ieşean au considerat că eşecul proiectului este generat de reticenţa suporterilor legată de posibilitatea accesului pe stadion. Explicaţia, logică, ţine doar până la un punct. Conform realităţilor economice actuale, suporterul cu venituri modeste drămuieşte fiecare leu. După asta, încep însă multe alte probleme.

În primul rând, acţiunea a fost prost popularizată. Informaţiile apărute în presă au fost extrem de puţine, dacă nu inexistente, fără vreo lansare notabilă a proiectului. Apoi, peisajul de la Politehnica nu are cum să atragă. Lotul este extrem de subţire, cel mai slab din Liga I conform transfermarkt, iar casele de pariuri plasează Poli pe locuri de retrogradare. Şi la capitolul expunere continuă să fie mari probleme, vectorii de imagine nefiind puşi în valoare.Edificatoare este paralela între revenirea acasă a unui nume sonor, Daniel Pancu, şi prezentarea trecerii lui “Dodel” Tănase la Academica Clinceni,care situează Iaşul sub o echipă comunală la acest aspect.

La Poli, până şi în fotografiile de prezentare se văd erori elementare de limba română, apare fostul slogan al clubului, se scrie titulatura CSM Politehnica Iaşi pe pagina oficială de facebook…..în loc de FC Politehnica Iaşi, iar modul de exprimare public are numeroase probleme şi lipsă de coeziune. Ţinând cont şi de “greaua moştenire”, nu e de mirare că nimeni nu se îngrămădeşte să-şi asocieze imaginea cu o entitate care are enorm de lucru pentru a ajunge la un nivel cât de cât acceptabil.

Tema prezentată ar trebui să fie un subiect important de meditaţie pentru preşedintele clubului, Ciprian Paraschiv, a cărui perioadă de adaptare cu noua funcţie e mai mult decât suficientă. Iar Paraschiv, în mod normal, ştie că pentru ca discuţiile contradictorii legate de susţinerea clubului de la bugetele locale să fie cât mai puţine, pentru ca oamenii să bage, în plus, mâna în buzunarul propriu pentru susţinerea echipei şi pentru ca puţinii oameni de afaceri care mai investesc în sport să-şi asocieze imaginea cu Poli, “produsul” trebuie să fie unul curat şi frumos “ambalat”. Altfel, Politehnica va fi perceput în continuare, aşa cum preşedintele a anunţat că nu îşi doreşte, ca un club care ştie doar să stea cu mâna întinsă la autorităţile locale. (Ovidiu MINEA)