O perspectivă statistică asupra maternităţii la mamele minore

Potrivit Eurostat, la indicatorul statistic „născuţi vii pe grupele de vârstă ale mamei”, în anul 2019, în Uniunea Europeană (UE-27) au fost înregistraţi 1.697 de născuţi vii de la mame cu vârste sub 15 ani, din care 749 născuţii vii de la aceeaşi categorie de vârstă a mamelor provin din România şi reprezintă 44,1% din totalul european. În acelaşi an de referinţă, în EU-27, au fost înregistraţi 96.976 născuţi vii de la mame cu vârsta între 15-19 ani, din care 17.933 născuţi vii de la aceeaşi categorie de vârstă a mamelor provin din România şi reprezintă 18,49% din totalul european. În alţi termeni, la nivelul UE-27 (anul 2019) au fost raportate un număr total de 98.673 mame minore, din care 18.682 mame minore sunt din România; 18,93% din totalul mamelor minore la nivel european provin din ţara noastră.

Am accesat baza de date a Institutului Naţional de Statistică (INS) – TEMPO Online  pentru o situaţie comparativă: anul 1990 (date definitive) vs. anul 2020 (date semidefintive). În anul 1990, au fost înregistraţi 580 de născuţi vii de la mame cu vârsta sub 15 ani şi 47.326 de născuţi vii de la mame cu vârsta între 15-19 ani. Pentru anul 2020, statistica oficială românească raportează un număr de 668 născuţi vii de la mame cu vârsta sub 15 ani şi 15.898 de născuţi vii de la mame cu vârsta între 15-19 ani. Oarecum legat de fenomenul mamelor minore, adăugăm şi datele referitoare la numărul de întreruperi de sarcină la femeile între 15-19 ani: în anul 1990 s-au înregistrat 49.575 întreruperi de sarcină; în anul 2020, statistica oficială a raportat 2.747 întreruperi de sarcină efectuate la femeile cu vârsta între 15-19 ani.

În continuare, detaliem situaţia mamelor minore cu vârsta sub 15 ani în funcţie de rangul născutului viu şi obţinem datele următoare: 645 mame minore la primul copil şi 23 mame minore la al doilea copil. Pentru mamele minore cu vârste între 15-19 rezultă următoarea situaţie: 11.648 mame minore la primul copil, 3.538 mame minore la al doilea copil, 615 mame minore la al treilea copil, 92 mame minore la al patrulea copil şi 5 mame minore la al cincilea copil. În judeţul Iaşi (anul 2020) am înregistrat un total de 657 mame minore, din care 14 mame minore cu vârste sub 15 ani şi 643 mame minore cu vârste între 15-19 ani. Evoluţia numărul mamelor minore în judeţul Iaşi urmează un trend descendent: anul 2016 – 927 mame minore, anul 2017 – 848 mame minore, anul 2018 – 831 mame minore, anul 2019 – 739 mame minore şi anul 2020 – 657 mame minore. Un studiu realizat de organizaţia „Salvaţi Copiii” (2019) pe tema maternităţii la mamele minore plasează judeţul Iaşi pe locul IV la nivel naţional.

Revenind la datele de la nivel naţional şi însumând femeile cu vârste sub 20 de ani (16.566) care au devenit mame (minore/ adolescente) cu femeile cu vârste sub 20 de ani care au trecut prin experienţa unei întreruperi de sarcină (2.747) rezultă un total de 19.313 de fete şi adolescente care au trecut printr-o experienţă sexuală având consecinţă avortul sau sarcina nedorită, exceptând acele sarcini acceptate şi justificate prin apartenenţa la un cult religios şi/sau la o anumită etnie. Toate aceste statistici reci descriu un fenomen social cu consecinţe (costuri) psihologice, sociale şi economice extrem de grave.

Orice sarcină este un eveniment (demografic) excepţional în viaţa unei femei/ a unui cuplu. Însă, un avort sau o sarcină nedorită pentru o adolescentă înseamnă o perturbare a echilibrului psiho-emoţional şi fizic, precum şi a relaţiilor intra/extra-familiale. În cele mai multe cazuri, sarcina şi parentalitatea în perioada adolescenţei conduc la părăsirea timpurie a şcolii sau creează dificultăţi în finalizarea unor cicluri de învăţământ (liceu, şcoală profesională, facultate), spulberă aspiraţii legate viitorul socioprofesional (muncă, grup de prieteni), creează dificultăţi materiale în plus familiei lărgite. În timp ce unele adolescente sunt preocupate de şcoală, prieteni, admiterea la facultate, alte adolescente se maturizează brusc fiind forţate să devină mame. Cine este de vină pentru situaţia complicată a mamelor adolescente: curiozitatea, anturajul, educaţia primită în familie, şcoala pentru care educaţia sexuală este încă un tabu?

Fără sprijinul familiei de origine sau suportul de specialitate din partea unor servicii profesioniste de asistenţă socială, psihologică sau medicală, mamele adolescente fac faţă cu greu provocărilor legate de creşterea sănătoasă şi armonioasă a unui copil. Riscul abandonului în instituţiile rezidenţiale copilului de la mamele minore creşte invers proporţional cu vârsta mamei. Cele mai multe mame minore provin din comunităţi şi familii sărace, dezorganizate, cu educaţie precară. În multe situaţii nu este cunoscut tatăl copilului sau este şi el adolescent, lipsit de resurse materiale, nepregătit pentru asumarea rolului de părinte.

Avem studii, cercetări doctorale, strategii, măsuri de intervenţie pe „hârtie” cu referire la maternitatea mamelor minore, însă, ca în multe cazuri, rezultatele în prevenirea sarcinelor nedorite şi a parentalităţii la adolescente se lasă aşteptate. Pentru a preveni maternitatea adolescentină şi consecinţele acestei probleme sociale este nevoie de o schimbare de paradigmă în creşterea şi educarea copiilor (informare-educare-conştinetizare). Recent, în dezbaterea publică, a fost lansată tema introducerii „educaţiei sexuale” în şcoală, cu sau fără acordul familiei, motivată printre altele şi de necesitatea prevenirii sarcinelor nedorite la adolescenţi. Controversele politico-ideologice, poziţionările adeseori radicale au plasat într-un con de umbră analizele serioase formulate de educatori cu experienţă şi specialişti în sănătate publică, iar problemele rămân nerezolvate.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi