Condiţia ciobanului, într-un fel văzută la Hârlău, în cu totul altfel văzută la Iaşi

O turmă de oi, plus mieii şi brânza aferente, dau mari bătăi de cap magistraţilor ieşeni. Cine va rămâne cu stâna?

sâmbătă, 14 mai 2022, 01:58
4 MIN
 O turmă de oi, plus mieii şi brânza aferente, dau mari bătăi de cap magistraţilor ieşeni. Cine va rămâne cu stâna?

Magistraţii Curţii de Apel au fost chemaţi să decidă cui aparţine o turmă de oi. Până acum, două instanţe au dat două sentinţe contradictorii. De hotărârea care va fi luată la recurs depinde şi soarta mieilor care au fost fătaţi în decursul anilor de oile respective, ca şi a brânzei şi laptelui obţinute ori a subvenţiei europene date pentru animale.

În august 2020, D.A. s-a prezentat în faţa judecătorilor din Hârlău cu o plângere mai puţin obişnuită, cerând de la G.S. 46 de oi şi 30.594 de lei. Cei doi se cunoşteau de ceva ani şi fuseseră prieteni, ajutându-se la diverse activităţi şi împrumutându-se reciproc la nevoie. În 2015, G.S. s-a oferit să-i vândă lui D.A. un cal. D.A. nu avea bani, dar avea miei, cei doi convenind ca G.S. să se ocupe de vânzarea mieilor şi să-şi reţină 2.500 de lei, reprezentând preţul calului. Cei 23 de miei, în greutate totală de 520 kg, au fost vânduţi la Flămânzi. G.S. ar fi trebuit să returneze 900 de lei, dar nu a făcut-o.

Înţelegere cu iernatul oilor

În iarna lui 2016, G.S. i-ar fi propus lui D.A. o nouă afacere. D.A. nu avea nutreţ pentru cele 50 de oi ale sale, aşa că G.S. s-a oferit să i le ierneze. Pe parcursul anului 2017, trei oi au murit, iar D.A. şi-a luat o oaie înapoi. La G.S. rămăseseră 46 de oi tinere, pentru care D.A. a mai dus nutreţ, sare, grătare şi mai multe porţi pentru ţarc. De pe urma oilor, G.S. s-a ales şi cu mieii şi brânza, ca şi cu subvenţia de 1.648 de lei anual, dându-i lui D.A. doar 50 kg de brânză, cât pentru 5 oi. Proprietarul a început să-şi ceară mieii şi brânza, dar G.S. l-ar fi tot amânat, nu i-a mai răspuns la telefon şi, în cele din urmă, a refuzat să-şi plătească datoriile sau să restituie oile. În faţa judecătorilor, D.A. îşi cerea astfel oile înapoi, plus contravaloarea mieilor, brânzei şi subvenţiei, plus datoria rămasă de la vânzarea calului.

În replică, G.S. a precizat că nu se înţelesese cu D.A. să-i mai dea ceva de pe urma vânzării celor 23 de miei. Aceştia reprezentau astfel contravaloarea calului său. Oricum, o eventuală datorie era deja prescrisă, la fel ca şi pretenţiile legate de oi. G.S. a arătat că nu se află în posesia celor 46 de oi şi nu are ce să restituie. O parte dintre animale au murit, iar el avusese cheltuieli de întreţinere cu celelalte. De altfel, între cei doi nu fusese încheiat niciun act care să ateste predarea oilor la iernat şi nici referitor la brânza sau mieii datoraţi.

Lipsa unui contract a fost şi motivul pentru care magistraţii din Hârlău au decis respingerea acţiunii. „Mai mult, este de neînţeles atitudinea reclamantului, care a stat în pasivitate, iar abia la data de 16.01.2020 a efectuat primele demersuri în vederea recuperării ovinelor predate pârâtului, după trecerea a peste trei ani. Pentru aceste considerente, instanţa va respinge acţiunea, ca neîntemeiată, apreciind că probele administrate în cauză, deşi dovedesc predarea de către reclamant a unui număr de 46 ovine către pârât, nu probează şi întinderea obligaţiilor reciproce ale părţilor”, au consemnat judecătorii.

Sentinţa de la Hârlău, răsturnată total la Iaşi

Apelul declarat împotriva sentinţei a fost judecat de Tribunal, la Iaşi, unde D.A. a afirmat că ar fi trebuit măcar să-şi primească oile înapoi. Chiar în lipsa unui contract scris, G.S. recunsocuse că a primit 49 de ori pentru iernat. În motivaţia apelului, D.A. se referise doar la oi, aşa că Tribunalul a apreciat că D.A. renunţase la celelalte pretenţii, referitoare la miei, brânză sau subvenţii. Magistraţii Tribunalului i-au contrazis pe cei din Hârlău, precizând că existenţa unui contract nu este necesară în absolut toate cazurile, fiind acceptabilă inexistenţa lui în cazul unor prieteni.

„Mai mult, este de notorietate că în mediul rural, în activitatea de creştere a animalelor există anumite cutume care împiedică încheierea unor înscrisuri între ciobani, chiar şi olografe, cuvântul dat având mare preţ în rândul acestora. Totodată, raportat la nivelul de educaţie al persoanelor care se ocupă cu creşterea animalelor, în general se poate vorbi şi de o imposibilitate intelectuală de a întocmi asemenea înscrisuri. Este de notorietate faptul că pentru lăsarea ovinelor la iernat nu se întocmesc înscrisuri olografe”, au arătat judecătorii.

Aceştia au hotărât ca G.S. să-i predea lui D.A. un număr de 46 de oi sau, în lipsa lor, să-i plătească 200 de lei pentru fiecare oaie. Din nou, sentinţa a fost atacată.

Comentarii