Ochi de pisică

Am recitit o carte excelentă, descoperită, după mai mulţi ani, absolut întâmplător în biblioteca personală. Este vorba despre romanul Cat’s Eye/ Ochi-de-pisică al scriitoarei canadiene Margaret Atwood, tipărit iniţial în 1988, ieșit pe piaţa românească, în 2007, graţie traducerii excelente a profesorului clujean Virgil Stanciu şi iniţiativei editurii Leda-Corint de a-l publica. Cartea marchează debutul unei perioade noi de creaţie în existenţa artistică a lui Atwood, perioada aşa-zicând „fundamental postmodernă”, în interiorul căreia autoarea încorporează,  pe palierele narative ale propriei ficţiuni, ideologiile culturale în vogă, fără a le deveni însă neaparat o susţinătoare înfocată, ci mai curând o comentatoare (critică) lucidă. Textul a fost bine primit de public şi recenzenţi, bucurându-se de două nominalizări la premii prestigioase (Booker şi Premiul Guvernatorului General). Faptul că scriitoarea nu a primit până la urmă nici unul dintre ele se datorează, probabil, competiţiei acerbe şi nu tendinţei juriilor de specialitate de a premia/ recunoaşte/ aprecia – cum spune, la un moment dat, protagonista din Cat’s Eye – doar „bărbaţii morţi şi străini”.

Observaţia ne introduce, destul de convingător cred, în atmosfera psihologic-culturală a romanului. Pictoriţa Elaine Risley e invitată, pentru o expoziţie retrospectivă a artei sale, în oraşul copilăriei, Toronto. Momentul nu constituie, în chip necesar, o cotitură profesională. Elaine şi-ar fi dorit ca un astfel de eveniment să fi fost organizat la prestigioasa Galerie de Artă din Ontario şi nu la sugestia unui grup privat (feminin) din Toronto. Succesul ei artistic, deşi vizibil, nu iese din anumite grile impuse de rigorile societăţii patriarhale. Elaine – conştientă de restricţiile de gen – pare să fi dezvoltat, prin urmare, o oarecare fobie vizavi de masculinitate, fobie ilustrată fin, fără nici o ostentaţie de către Atwood. Totuşi, sosirea în Toronto (metropola unde şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa, de la vârsta de 8 ani) induce protagonistei un alt tip de „retrospectivă” (pe lângă cea propriu-zis artistică), existenţială, mult mai complexă şi mai provocatoare decât cea dintâîi. Această revizuire a vieţii ar putea transmite, ultimativ, ideea că frustrările şi angoasele Elainei nu sunt rezultatul unei societăţi discriminatorii, din punct de vedere mentalist, ci al prizonieratului în jocul fantomatic-mnemotehnic din trecutul personal.

Alternarea planurilor temporale în roman ne mută totodată, „ideologic” vorbind, de pe palierul feminist pe cel psihanalitic. Elaine nu a reuşit încă să-şi dizolve, în subconştient, trauma copilăriei din Toronto, când prietenia cu un trio de fete (dominate de malefica lideră Cordelia) i-a adus suferinţe psihologice şi morale, cu imprevizibile consecinţe pe termen lung. Jocurile diabolice în care a fost atrasă atunci (cu machiavellice simulări de exercitare a puterii şi contexte parabolice, de crudă experimentare a procesului de realpolitik) i-au creat ezitări de relaţionare cu alteritatea în viaţa adultă. Protagonista păstrează într-o geantă roşie un „ochi-de-pisică” (o bilă viu colorată!), de pe vremea când obişnuia „să joace bile” cu fratele ei.

Elaine a văzut mereu „ochiul” ca pe un talisman, simbolul etern al unei lumi definitiv pierdute. Călătoria la Toronto însă îi demonstrează că misteriosul obiect nu este decât cicatricea alegorică, desenată în adâncurile unui psihic rănit. Iniţierea eroinei are şi o dimensiune introspectivă, identitară. Ea învaţă că a fi femeie, într-un spaţiu postindustrial, nu înseamnă să intri în şablonul procustian al revoltatei şi negativistei feministe de fin du siècle, ci a-ţi asuma acea androgină, totală, „integritate artistică”, de care vorbea Virginia Woolf, ori serenul, detaşatul, „mediatrix” descris de Simone de Beauvoir… Un roman demn de toată atenţia, beneficiind şi de o interesantă introducere critică a canadianistului ieşean Florin Irimia.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi