Penisurile şi vaginurile de pluş, aruncate în lupta pentru voturile pensionarilor!

Dezbaterile pe legea pensiilor din spaţiul public şi mai ales din Senat au atins un nivel de incompetenţă grotesc şi par să aibă la bază o mare lipsă de respect faţă cei cărora li se promit majorări uluitoare demne de un magician ieftin. Pentru combaterea argumentelor opoziţiei, care solicita cifre concrete, s-au folosit argumente frivole împrumutate din limbajul ironic al puştilor gata să-şi impresioneze prietenii şi adversarii apelând la cuvinte cât mai colorate. „Eu n-aş fi dat în niciun caz din buzunarul nostru prin PNRR 240.000 de euro să cumpăr penisuri şi vagine de pluş”, i-a dat replica Daniel Zamfir, în Parlament, unui senator de la USR care spunea că datele din jurul legii pensiilor nu sunt fundamentate economic. Gheboasă, personajul care a scandalizat vara asta o ţară întreagă cu versurile de la piesa „Dă-i Ţiganca” ar fi uşor invidios pe licenţa lui Zamfir, senator cunoscut mai ales pentru ilogica argumentelor sale economice.

Confuzia din jurul cifrelor care ar sta la baza noii legi a pensiilor este maximă. La începutul săptămânii trecute, Simona Bucura-Oprescu, ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale, a ieşit public şi a anunţat că pensiile vor creşte de la 1 ianuarie 2024 cu 13,8%, iar ulterior vor fi mărite şi de la 1 septembrie 2024. Ministrul a spus atunci că efortul pentru creşterea veniturilor pensionarilor ar trebui să ajungă la 13,84 miliarde lei/lună faţă de 9,6 miliarde de lei/lună acum, adică cu circa 40% mai mare. Ulterior când şi-a dat seama de dimensiunea adusă în discuţie a spus că a apărut o confuzie şi cifrele nu ar fi adevărate. Gata! S-a spălat pe mâini. Este curată ca lacrima. Ieri în cadrul dezbaterilor din Senat, secretarul de stat în Ministerul Muncii Marius – Ilie Stanciu, subordonatul „distinsei” Bucura-Oprescu, a afirmat că impactul bugetar pentru noua lege a pensiilor este de 25 miliarde lei pentru anul viitor, dintre care 15 miliarde lei sunt necesare pentru indexarea valorii punctului de pensie, de la 1 ianuarie 2024, iar 10 miliarde pentru recalcularea care va fi aplicată de la 1 septembrie 2024. Alte cifre, alte bătăi de cap, poate alte erori. Oricum şi acestea sunt mari şi nu se ştie exact de unde vor fi luate.

Pe acest fond tensionat de dezbateri, parlamentarul ieşean Silviu Macovei (PSD) a postat sâmbăta trecută pe Facebook un punct de vedere legat de această temă în care-i lua apărarea premierului Ciolacu în faţa liberalilor care mârâiau pe la colţuri. La postarea respectivă i-am adresat un comentariu rugându-l să detalieze sursele de finanţare. Nu a răspuns. Ori nu ştia ce să spună – foarte probabil -, ori nu a vrut să zică nimic ştiind că nu are dreptate sau pur şi simplu nu-i pasă de posibilii alegători. Concluzia este una cât se poate de tristă: politicienii nu au niciun scrupul să aducă pensionarii în discuţie, să-şi clădească capital politic pe spatele lor şi să-i folosească în răfuielile cu adversarii politici. Ies în piaţa publică şi spun că vor să mărească pensiile, fără să le pese dacă au cu ce acoperi aceste majorări. Chiar nu-i interesează. Dacă din cauza acţiunii lor, ţara intră în faliment, nici că vor fi afectaţi. Mai mult, vor ieşi în faţa naţiunii şi vor spune că ei au vrut, dar Soros, multinaţionalele, emigranţii, palestinienii, evreii sau ucrainenii etc. sunt de vină. Din cauza lor nu s-a putut.

Revenind la impact, să spunem că cifrele prezentate sunt foarte mari în comparaţie cu realităţile bugetare. Sursa lor este una total neclară. Ni se spune că banii vor veni dintr-o mai bună colectare a TVA şi în general a taxelor şi impozitelor. Este demagogie curată. Deficitul de încasare TVA pentru ţara noastră din 2020, calculat de Comisia Europeană, a urcat de la 7 miliarde la 9 miliarde de euro în 2021. În condiţiile date cum să credem noi, că peste noapte, trendul va fi inversat şi încasările vor creşte? Chiar cum? Este clar că evaziunea fiscală este destul de înfloritoare în România. Se vede din avion. Totuşi cum putem crede că reţelele de evaziune, unele dintre ele alimentând puşculiţele politicienilor sau a partidelor, vor fi stoarse de bani?

Unele pensii sunt mici şi foarte mici. Nedreptăţile din sistem sunt strigătoare la cer. Este clar că veniturile acestor oameni trebuie să crească, iar greşelile corectate, însă nu oricum. Scopul politicienilor care le promit acum pensionarilor luna de pe cer este unul cinic şi clar: să obţină din partea lor, la alegerile de anul viitor, cât mai multe voturi. Nu contează însă că în viitor pentru veniturile acestea, oamenii vor plăti într-un fel sau altul: ori prin inflaţie ori prin tăieri. Chiar nu contează.

În toată această nebunie de dezbatere condimentată pe alocuri cu cuvinte de budoar trebuie să le amintim pensionarilor un episod din 2008. Atunci în apropierea alegerilor parlamentare, aproape în unanimitate, de frica electoratului, s-a votat pentru majorarea salariilor profesorilor cu 50%. Criza economică bătea insistent la uşă. Încasările bugetare se prăbuşeau, dar ei, conştienţi de ce fac, au votat cu ambele mâini pentru această creştere. Au creat discuţii aprinse la nivel naţional între toate categoriile profesionale. Ce s-a întâmplat în realitate? S-au mărit salariile profesorilor? Desigur că nu. Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care majorarea s-a amânat pentru anul viitor. Ce a urmat este de acum istorie. Au venit şi alte amânări. Cu greu profesorii şi-au primit banii promişi, după lungi procese civile şi după ce ţara şi-a mai revenit cât de cât din criza economică. Se poate ajunge iar în acest scenariu? Desigur. Diferenţa este că pensionarii au o vârstă considerabilă şi până să recupereze sumele cuvenite, mulţi vor deveni doar amintire.