Poli, salvată de clopoţel la Slobozia. Iaşul a fost din nou ocrotit de şansă

Deşi a avut în faţă o formaţie modestă, al cărui căpitan, Toma, nu a jucat niciun minut la Liga I până la 35 de ani, Poli, condusă de un Tincu care are aproape 250 de prezenţe în prima ligă, a fost dominată net, mai ales în actul secund.

Asta deşi antrenorul gazdelor, Costel Enache a mizat pe 12 jucători care nu au apucat să joace în elită, eşalon al cărui aer a fost respirat din vestiarul Unirii doar de Rus (43 de apariţii), Perju şi portarul Contra, ultimii trecând însă, practic, doar pe sub duşurile primei divizii.

Trupa pregătită de Claudiu Niculescu nu a arătat nicio secundă că s-a dus în Ialomiţa să câştige, aşa cum anunţase antrenorul. Nici în repriza a doua, în care a stat aproape în permanenţă în propria jumătate, dar nici în primul act, care a fost echilibrat, însă un chin pentru privitori.

În repriza întâi, primele două clasate din Liga a II-a după şase etape nu au fost în stare să-şi creeze vreo ocazie şi au trimis un singur şut în 45 de minute, slab, în afara porţii. Unirea şi-a spălat obrazul după odihnă, dominarea aproape permanentă a gazdelor generând mai multe ocazii clare de gol, între care şi o bară.

Acest lucru a fost posibil din cauza prestaţiei modeste a oaspeţilor, care s-au mulţumit doar să se apere. Şansa Iaşului că nu s-a întors cu mâna goală de la Slobozia a fost faptul că linia de apărare (Martac, Plămadă, Tincu, Ciaun) nu a gafat, mijlocaşii defensivi Del Priore şi Marchioni au închis destul de bine culoarele, iar Zeiţa Fortuna l-a mângâiat iar pe Niculescu.

Atât la bara gazdelor din minutul 89 sau la respingerea nefericită a lui Plămadă, care putea să genereze un autogol, cât şi la ieşirile aeriene neinspirate ale lui Knoflach, austriacul fiind însă foarte util în rest.

Nu în ultimul rând, mai trebuie precizat şi că arbitrul Moldoveanu, din Sfântu Gheorghe, oraş unde preşedintele Consiliului Director al Politehnicii, Cornel Şfaiţer, a lucrat câteva sezoane, în fruntea lui Sepsi, a lăsat jocul să curgă în minutul 72, după un duel Ekollo – Del Priore la care gazdele au cerut vehement penalty.

În ceea ce priveşte atacul moldovenilor, aceasta a fost nul, Poli neavând şut pe poartă ori vreo ocazie! Fără a fi susţinută de vreo urcare mai serioasă a fundaşilor laterali sau a închizătorilor, linia de trei mijlocaşi ofensivi, Bujor – Roman – Hunte, plasată, des, departe de liniile de mai jos, nu a avut nicio sclipire.

Pe aceleaşi coordonate au fost şi vârfurile, Plohotniuk şi Tomczyk, care nu au avut însă nici materie primă la dispoziţie.

Ajungând la Tomczyk, trebuie precizat că nici alte rezerve, Hlistei (care a fost folosit atât în bandă, cât şi, surprinzător, în spatele vârfului) şi Ştefanovici (fundaş de meserie, dar urcat la mijloc), nu au dinamizat ofensiva Iaşului, Fosu-Mensah a apărut din nou stoper, după ce a început logodna cu Poli ca fundaş lateral, în timp ce lui Dumitru i s-au dat doar cinci minute.

Trăgând linie, Poli, care a fost surdă la semnalele de alarmă pe care le-am tot tras în ceea ce priveşte calitatea exprimării, a bifat un nou joc modest. Care nu justifică deloc investiţiile uriaşe făcute în club (2 milioane de euro numai în acest an) din banii ieşenilor.

Singurul lucru pozitiv într-un astfel de tablou cenuşiu, pe lângă punctul obţinut, este că oficialii Politehnicii încep să se conecteze cu realitatea şi să recunoască faptul că echipa se exprimă departe de nivelul aşteptărilor.

Iar acest lucru nu s-a întâmplat doar la Slobozia, ci şi în alte meciuri din acest start de sezon. Dar, mai multe despre bilanţul primelor şapte runde ale campionatului puteţi citi în analiza de mâine.