Porcul, între 5G şi 5RO

La începutul lui decembrie, am cumpărat de la Lidl nişte ceafă de porc german, mă rog, din Germania – sincer să fiu, nici nu ţin minte dacă am văzut vreodată carne de porc din România la Lidl: îndeobşte e din Germania ori din Spania… A doua zi, am aflat de pe net (parcă – ori să fi fost de la Guten Morgen Deutschland – matinalul de pe RTL?) că Lidl Germania a anunţat că de la anul în magazinele germane ale lanţului se va vinde doar carne de la porci crescuţi şi sacrificaţi în Germania. Asta, printre altele, pentru a contracara ofensiva celor de la Aldi (concurent direct), care au anunţat cu ceva vreme în urmă acelaşi lucru.

Explicaţia, desigur, rezidă în a evita toate transporturile transfrontaliere pe care le implică importurile de carne de porc, cu toate avantajele ce decurg de aici, de la respectarea mai bună a „drepturilor animalelor” (în cazul transportului de porci vii, aceştia n-ar mai avea parte de chinuirea aferentă decât pe distanţe sensibil mai mici) până la reducerea consumului de combustibil (şi deci a emisiei de noxe), unde mai pui, evident, faptul că e un gest „patriotic” care înseamnă pe de-o parte sprijin pentru crescătoriile nemţeşti şi, pe de altă parte, dă bine la consumatori, nu?

Ca fapt divers, a fost prezentat chiar un întreg concept în privinţa asta, rezumat de simbolul 5D (de la Deutschland, desigur), adică de 5 ori Germania (porcul 5G, cum ar veni): carnea de porc şi mezelurile mărcii proprii Metzgerfrisch ar urma să provină de la porci 1. născuţi în Germania; 2. crescuţi în Germania; 3. îngrăşaţi în Germania; 4. sacrificaţi în Germania şi 5. tranşaţi şi prelucraţi în Germania.

Foarte frumos, n-am ce spune. Dar mi-ar plăcea acum anunţul cum că şi Lidl România (sau/şi Kaufland, Penny etc.) va vinde de la anul doar porci româneşti. Mă rog: carne de porc de la porci născuţi, crescuţi, îngrăşaţi, sacrificaţi şi tranşaţi&prelucraţi în România. Cum ar veni: carne 5RO. Dar tare mă tem că, pe de-o parte, România nu creşte suficiente porcine pentru contracte de genul acesta (cică 80% din carnea de porc e, în momentul de faţă, din import!!?), pe de altă parte, ceva îmi spune că în cazul acesta kilogramul de carne ar costa  sensibil mai mult.

Care carne de porc – încet-încet reabilitată, de vreme ce tot mai des putem citi cum că grăsimea din carnea de porc nu e nici pe departe atât de nesănătoasă, dimpotrivă chiar, butada cum că cea mai bună legumă-i porcul căpătând oareşce acoperire – oricum a devenit tot mai scumpă şi o să se mai scumpească şi la anul, mai ales dacă „Legea porcului” care, conform prevederilor actuale, va cam lovi în porcul crescut în „bătătură”, va trece de Parlament cu toate condiţionările astea menite, cum altfel, a ne oferi o mai mare siguranţă nouă, cetăţenilor!

În ce mă priveşte, mă cam trec fiorii nostalgiei când mă gândesc la ce gust avea carnea de la porcii noştri pe care-i tăiam pe vremuri, porci crescuţi pe-ndelete, ca să zic aşa, deci nicidecum pe repede înainte (cum se-ntâmplă în ferme): cumpărai doi purcei înţărcaţi (unde-s doi, pofta de mâncare creşte) prin aprilie-mai şi-i ţineai până-n decembrie anul viitor, deci mai mult de un an şi jumătate! Dacă vă întrebaţi unde-i gustul de altă dată al tuturor produselor din carne de porc, în bună parte acolo s-a pierdut: în creşterea pe fast forward cu hrană standardizată (axată pe habar n-am ce fel de concentrate)! De aceea, şi cu asta închei, eu unul nu am încredere în multele mezeluri aşa-zis tradiţionale (îndeobşte scumpe rău): n-au cum să aibă gustul de pe vremuri nici de se respectă reţeta până la virgulă (ceea ce rareori se şi întâmplă…), dacă materia primă vine de la porci crescuţi în regim de „fabrică de carne”.

Astea fiind spuse, vă doresc un Crăciun pe măsura aşteptărilor!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist