Caută 
2 MIN
Prefectura ţine morţiş să o lase pe o săteancă din Frenciugi fără pământ. După aproape 30 de ani de când tatăl acesteia a reuşit să-şi ia înapoi o parte din terenul confiscat de comunişti, instituţia judeţeană susţine că acesta nu avea dreptul la pământ. Singurul argument adus de juriştii Prefecturii a fost acela că nişte funcţionari au întocmit acte cu picioarele.
În cursul anului 1961, Ş.C. făcuse cerere de intrare în fosta Gospodărie Agricolă Colectivă Drăguşeni, rămânând astfel fără cele 2,68 ha de teren pe care le deţinea. În martie 1991, la nici o lună după apariţia primei legi a fondului funciar, Ş.C. şi-a cerut pământul înapoi. Trei ani mai târziu, pe numele său se elibera un titlu de proprietate pentru 0,76 ha, suprafaţă situată pe raza satelor Şcheia şi Frenciugi. Timp de un sfert de secol, nimeni nu a avut nimic de spus. În 2019 însă, Prefectura a cerut Judecătoriei constatarea nulităţii titlului de proprietate al lui Ş.C., decedat între timp. Juriştii instituţiei au invocat faptul că nu putuseră identifica cererea formulată de acesta în 1991. Or, reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face decât după depunerea unei cereri. În plus, fişa de punere în posesie aferentă titlului de proprietate făcea referie la poziţia 93 din anexa 3 a comunei Şcheia. Or, la acea poziţie figurau înscrise alte persoane.
Juriştii Prefecturii nu şi-au pus nicio clipă întrebarea dacă nu cumva cererea existase, dar se pierduse între timp. Procedura retrocedării unui teren presupune mai multe verificări succesive. Cererea depusă la primăria comunei este verificată la nivel local, iar dosarul este trimis spre validare tocmai Prefecturii. Practic, în 2019, Prefectura aprecia că primarul comunei Şcheia îi făcuse cadou lui Ş.C. o suprafaţă de 0,76 ha de teren fără ca acesta să o fi cerut măcar, iar comisia judeţeană de fond funciar îi fusese complice. Aceiaşi jurişti nu s-au obosit nici să verifice dacă numele lui Ş.C. nu era menţionat în altă anexă a comunei Şcheia. Anexa 3 îi cuprinde pe moştenitorii cooperatorilor decedaţi. Or, Ş.C. depusese cererea în nume propriu, ca fost cooperator, nu ca moştenitor al vreunuia. Numele lui nici nu avea ce să caute în Anexa 3, el trebuind să se regăsească într-una dintre anexele 1 sau 2a.
Deşi Prefectura ar fi trebuit să fie cea care să demonstreze că s-a comis o ilegalitate, până la urmă fiica lui Ş.C., Didina P., a fost cea care a demonstrat că totul fusese în regulă. Ea a depus la dosar exemplarul său din cererea de reconstituire, ca şi extrasul din rolul agricol care arăta clar că tatăl său era îndreptăţit să-şi primească pământul înapoi. Cu aceste acte în faţă, magistraţii Judecătoriei au dispus respingerea acţiunii înaintate de Prefectură. Instituţia a făcut apel împotriva sentinţei, Tribunalul rămânând ieri în pronunţare.
