Caută 
2 MIN
După 15 ani de când i se stabilise dreptul de a primi despăgubiri pentru casa părinţilor, un evreu ieşean a reuşit să convingă statul să i le şi calculeze. Ca în numeroase alte cazuri, instituţiile create special pentru a rezolva problema proprietăţilor confiscate de comunişti au făcut tot posibilul pentru a pune foştilor proprietari beţe-n roate.
Medicul Nathan Thirer a fost proprietarul unei case construite în 1905 pe actualul bulevard Independenţei, cu etaj şi prăvălii la parter. După moartea proprietarului, casa a fost moştenită de Săvel Thirer, tot medic, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. După câţiva ani, în 1950, regimul comunist a dispus confiscarea a aproximativ 9.200 de case şi hoteluri din întreaga ţară, „pentru a lua din mâna exploatatorilor un important mijloc de exploatare”. Ca urmare, şi casa Thirer a fost confiscată şi trecută în administrarea fostei Întreprinderi de Gospodărie Comunală, până la demolarea sa. Pe amplasamentul său au fost construite ulterior blocuri.
După apariţia Legii 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv după 1945, singurul moştenitor rămas, Nonel Thirer, profesor la Institutul Tehnologic israelian din Holon, a început demersurile pentru restabilirea dreptului său de proprietate. Restituirea în natură nemaifiind posibilă, Primăria a propus în 2007 acordarea de despăgubiri. Dosarul a fost analizat de Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor (CNCI) abia în noiembrie 2020. În loc să decidă cuantumul despăgubirilor, Comisia a dispus respingerea dosarului, invocând faptul că Nonel Thirer nu demonstrase că tatăl şi bunicul său fuseseră proprietari ai imobilului respectiv şi nici că imobilul ar fi fost preluat în mod abuziv.
Conform legii, CNCI nu are nicio atribuţie de supracontrol în privinţa dreptului de proprietate, ci doar rolul de a calcula despăgubirile ce vor fi acordate. Dreptul de proprietate sau inexistenţa acestuia sunt stabilite de comisiile locale de retrocedare, constituite la nivelul primăriilor şi judeţelor. Cazul a ajuns în instanţă în decembrie 2020. Magistraţii Tribunalului nu avut altceva de făcut decât să constate că la dosar se aflau toate actele necesare demonstrării dreptului de proprietate, iar decretul 92/1950 este menţionat în mod expres în Legea 10/2001 ca fiind unul dintre actele normative de preluare abuzivă. Ca urmare, Tribunalul a obligat CNCI să emită o nouă decizie, de validare a dispoziţiei de acordare a despăgubirilor.
Sentinţa Tribunalului a fost contestată de CNCI. În faţa Curţii de Apel, procesul a avut doar două termene, la capătul cărora apelul declarat de CNCI a fost respins ca nefondat. Comisia a fost obligată să calculeze despăgubirile datorate lui Nonel Thirer.
