Războiul ideologic

Recentul discurs al lui Vladimir Putin s-a remarcat prin atacuri virulente la adresa societăţii occidentale. Au fost diatribe demne de anii ’50, căci am regăsit teme consacrate – imperialismul american în expansiune şi împingând omenirea la război, ţările europene ca slugi ale Americii, decăderea spirituală a societăţii occidentale etc., etc. Evident, prima observaţie care se impune este că Putin nu are îndreptăţirea morală să zugrăvească un tablou atât de negru atâta vreme cât Rusia rămâne o ţară cu un nivel de trai inferior statelor occidentale, corupţia este endemică, oligarhii au adunat averi fabuloase, numărul întreruperilor de sarcină este foarte mare ca şi numărul divorţurilor ş.a.m.d. Liderul de la Kremlin are însă un mare avantaj: toate argumentele de care se serveşte îi sunt oferite chiar de către cei pe care îi consideră duşmanii săi de moarte. Lenin a avut o intuiţie remarcabilă: capitaliştii înşişi, a spus el, ne vor vinde funia cu care îi vom spânzura. Ceea ce a debitat Putin despre Occident este ceea ce se vântură în universităţile americane, precum şi, din ce în ce mai mult, în universităţile europene.

Cu un soi de frenezie sinucigaşă, Occidentul – prin intelectualii săi – a ajuns să se acuze de toate relele din lume. A fi alb a devenit o culpă pe care nu o poate şterge nimic. Trecutul colonial este mereu adus în discuţie, se consideră că „decolonizarea” e abia la început. Neo-feminismul e de o agresivitate paralizantă, ni se aminteşte mereu că am trăi într-o societate patriarhală. Orice abatere de la corectitudinea politică e grabnic semnalată şi sancţionată. Dacă emiţi rezerve în ce priveşte înmulţirea cazurilor de schimbare a identităţii de gen (în fapt, de sex) se cheamă că eşti „transfob”. La fel, dacă aduci critici islamismului şi practicilor prin care femeia este devalorizată eşti taxat de „islamofob”. Antirasismul s-a transformat într-un instrument de presiune şi de şantaj. Dat afară pe uşă în democraţiile liberale, rasismul reintră pe fereastră, îl stigmatizează pe individul alb care, chipurile, se complace în supremaţia pe care a cucerit-o în urmă cu secole. Sclavia e atribuită, în primul rând, tot europenilor, omiţându-se atrocităţile comise în comerţul cu sclavi practicat de arabi şi de africanii înşişi. Cum să n-aibă Putin tupeul să-i învinovăţească pe occidentali de neo-colonialism, deşi ştie bine că Uniunea Sovietică a construit, în secolul XX, un uriaş imperiu colonial (pe care ar vrea să-l refacă)? Despre noul antirasism, ca practică masochistă şi dizolvantă, a scris o excelentă carte, proaspăt apărută, eseistul britanic Douglas Murray, cu titlul A distruge Occidentul şi în care vedem „cum antirasismul a devenit o armă de distrugere masivă”. Voi reveni într-un articol viitor.

Propaganda Kremlinului e rudimentară, dar eficientă. În mai multe ţări europene, în Franţa cu deosebire, putinofilia este şi o consecinţă a unui antiamericanism violent, „visceral” cum se spunea odinioară. Tot răul vine din America, asta e convingerea multora. De acord, ideologia woke s-a născut peste ocean, dar nimeni nu i-a obligat pe universitarii europeni să se alinieze colegilor lor americani. După ce URSS a ocupat jumătate din Europa, ideologia comunistă a fost impusă prin teroare – recalcitranţii erau arestaţi, condamnaţi, trimişi la Canal ş.a.m.d. Nimic şi nimeni nu-i obligă pe universitarii europeni să facă studii „decoloniale” şi studii „de gen”, a căror valoare ştiinţifică este cu totul îndoielnică. Fenomen la modă, veţi spune, dar parcă se pune prea mult zel în acest mimetism.

Războiul pe care îl duce Putin este, indubitabil, şi unul ideologic. El se înscrie într-o lungă tradiţie de respingere a civilizaţiei occidentale şi de exaltare a valorilor autohtone. Înfruntarea ideologică dintre „lagărul socialist” şi „lagărul capitalist” a durat mai multe decenii şi s-a încheiat cu victoria celui din urmă. Putin vrea acum să-şi ia revanşa. E vital pentru societăţile democratice ca el să fie învins şi pe acest plan.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor