Reţelele de socializare, între cenzură administrativă şi legiferare

Reflecţii răzleţe din vremea post-adevărului

Reţelele de socialiazare ne-au explodat în faţă, completându-ne ori bulversându-ne. Reperele noastre informaţionale s-au răsturnat în beneficiul celor din urmă, sursele memoriei s-au multiplicat, posibilitatea de a comunica instantaneu orice ne-a oferit ocazia de a ne „deschide” mai mult decât în orice altă epocă. Trăim incomparabil mai mult prin mijlocirea acestora, sub imperativul clipei, dar am adăugat ceva înţelepciunii cuprinse în adagiul latinesc „Carpe diem!” rostit într-o epocă şi în lăuntrul unei civilizaţii autocentrată de recursul la adevăr şi responsabilitate imperative? Mai degrabă nu, dacă luăm în consideraţie cu onestitate că adevărul a derapat în post-adevăr, iar responsabilitatea s-a diluat până în pragul derizoriului. Lumea reţelelor de socializare ne îmbie riscant să relativizăm totul, inclusiv discernământul, să abandonăm şi să diminuăm rolul surselor solide, verificate de credinţă, ştiinţă şi istorie, din care ne extrăgeam odată informaţiile şi din care ne construiam temeiurile convingerilor noastre profunde. Lumea clasică a valorilor aureolate de personalităţi şi epoci creatoare dispare abrupt din orizontul nostru intelectual, pentru a face loc unei deja înfiripate epoci a manierismului şi a barocului. Liniile ferme ale cunoaşterii şi ale vieţii noastre sunt părăsite în beneficiul liniei sinuase, ezitante, a volutei stilistice şi conceptuale. Post-adevăr, post-dreptate, post-modernitate, fake sunt cuvinte cheie care demolează concepte esenţiale şi relativizează existenţa noastră.

Realizăm potenţialul lor uriaş manipulator, dar nu mai suntem capabili să ne revoltăm împotriva agresivităţii pe care o induc. Am intrat deja în epoca post-umanismului şi poate a post-umanităţii. Se profilează o epocă cinică, în vreme ce noi ne ocupăm de detalii ambigui. Repetăm cumva faimoasa cherelă medievală despre „sexul îngerilor”, deşi suntem în mijlocul unei furtuni istorice. Prăpastia e lângă noi, se întrevede deja crahul moral şi istoric, dar noi ne preocupăm nevrotici de griji mărunte.

Iată o temă contemporană din lăuntrul noii „serii istorice” în care am intrat: mai putem reglementa reţelele sociale care au intrat masiv în existenţa noastră? Mai putem corecta efectele nocive ale unui fenomen de masă? Orele istoriei sunt înaintate şi va trebui probabil să recurgem la înţelepciunea teologiei salvării, dacă vrem să mai apărăm ceva din certitudinile umanităţii noastre.

Până atunci trăim sub dictatul cenzurii administratorilor acestor reţele de socializare. Iar cenzura se substituie legiuitorului, atunci când societatea doarme. Dar legiuitorul se pare că e timorat în privinţa subiectului. Cum poţi legifera în lumea post-adevărului, posibil chiar a post-justiţiei? Îţi trebuie o doză consistentă de curaj moral şi profesional, dacă nu de eroism. Dar ce straniu sună întrebarea aceasta în vremea disoluţiei valorilor fondatoare!

Şi totuşi legiferarea este preferabilă cenzurii administrative, dacă nu vrem ca cea din urmă să se insinueze „natural” în viaţa noastră. Dar cine va avea curajul pentru o asemenea întreprindere?

Mihai Dorin este istoric şi publicist