Caută 
2 MIN
Folosirea izoletei în timpul pandemiei de coronavirus pentru transportul celor suspecţi de infecţie cu SARS-CoV-2 a fost o noutate, însă s-a renunţat în câteva luni la folosirea sa.
Echipamentul era gândit iniţial pentru transportarea persoanelor într-un mediu izolat pentru a evita răspândirea virusului. La jumătatea lunii martie, Ministerul Apărării Naţionale anunţa dezvoltarea primei izolete 100% românească, care „îndeplineşte standardele de securitate pentru prevenirea riscurilor de contaminare în zona de izolare şi pe traseul de transport al persoanei infectate“.
Renunţarea la această modalitate de transport s-a făcut treptat, fără să fie anunţat oficial acest lucru. „Izoleta nu mai este obligatorie, pentru că nu avem. Ne-ar trebui sute de izolete sau zeci de izolete într-un oraş ca să putem transporta pe toţi“, preciza la acel moment Raed Arafat, şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă.
Medicii mai spuneau că la început transportul pacienţilor cu izoleta era necesar pentru că nu se ştia exact care este contagiozitatea virusului şi în ce condiţii se transmite.
O altă problemă, care însă nu a fost recunoscută în mod oficial, era cea indicată de asistenţi şi brancardieri care spuneau că le este foarte greu să manevreze izoleta şi că erau nevoiţi să apeleze uneori şi la vecini pentru a putea transporta persoane supraponderale. „Imaginaţi-vă cum transportam un pacient cu o greutate de 120 – 130 de kg cu izoleta pe scările unui bloc. Ne rugăm de vecini să ne ajute, însă fiind vorba de pacienţi suspecţi de coronavirus nimeni nu voia să ne ajute“, se plângea un angajat al ISU pentru Mediafax în luna iulie.
După ce a fost scoasă din uz, pacienţii au început să fie transportaţi până la ambulanţă pe propriile picioare, iar personalul medical trebuia să fie echipat cu combinezon, mască, ochelari şi mănuşi. La finalizarea transportului, maşinile erau dezinfectate, fiind astfel pregătite pentru preluarea altor cazuri.
