Românii vând umbra ursului din pădure

* Vineri a fost Întâmpinarea Domnului (Stretenia sau Ziua Ursului); bătrânii zic că dacă e soare, iar ursul ieşit din bârlog se sperie de umbra lui şi se bagă înapoi, iarna va mai ţine, dar dacă sunt nori şi ursul nu-şi vede umbra, primăvara e pe drum. Cică în aceeaşi zi suferinzii de sperietură trebuie afumaţi cu păr de urs, iar copiii se ung cu untură de urs ca să fie puternici. Într-unele zone, vineri a fost soare, în altele au fost nori, iar în rest cerul a fost variabil, aşadar ştim doar următoarele:

* Primarul din Puturoşi are interes să mai dureze iarna, pe motiv de contracte pentru deszăpezit, aşa că a pornit de dimineaţă către bârlogul ursului din nordul localităţii, însoţit de consilierii săi. Acolo a montat reflectoare mari şi oglinzi, să fie lumină, să-şi vadă ursul umbra, să facă pe el de spaimă şi să intre înapoi…

* În paralel, cei mai vrednici fii ai localităţii, consumatori mari amatori de căldură şi de bere la terasă, s-au îndreptat spre bârlogul ursului din sudul localităţii şi au instalat la intrare umbrelele de la bufet, peste care au clădit pături, covoare, haine groase şi ce au mai găsit, încât să nu ajungă pic de lumină la urs, acesta să doarmă nestingherit, iar primăvara să vină mai repede…

* Ursul din nord a auzit de afară gălăgie, ciocănit, scârţâit, de la cei care montau, aşa că s-a enervat, fiindcă ar fi vrut să mai doarmă vreo lună. A ieşit să vadă ce-i şi s-a pomenit cu reflectoarele în ochi (ştiţi ce groaznic e să-ţi aprindă cineva lumina în toiul nopţii). Nu s-a speriat, ci s-a enervat şi a sărit la primar şi la consilieri, să-i transforme în fărâme. În paralel, ursul din sud dormea dus, mai ales că domnii de afară îi cântau şi cântece de leagăn…

* Din fericire, primarul şi consilierii săi au reuşit să se caţăre la timp în copacii din jur, încât ursul a fost nevoit să se mulţumească doar cu o cizmă. Cei aflaţi în copaci s-au speriat la început, dar frica le-a trecut după ce unul dintre consilieri a aruncat mucul de ţigară aprins în capul jivinei, făcând fumul de păr de urs să urce până în copaci, la ei, vindecându-i pe toţi de sperietură.

* În fine, respectivii cetăţenii stau şi acum pe crengi, ca veveriţele, aşteptând să se termine acumulatorii, să se facă întuneric şi să plece ursul. Ceilalţi, de la bârlogul din sud, şi-au terminat treaba şi au pornit spre casele lor; cum au intrat în localitate, au alunecat pe kilogramele de untură de urs de care erau pline toate uliţele, semn că micuţii au refuzat să fie unşi de mamele lor, s-au zbătut şi au fugit.