S-a deschis primul parc de distracţii cu tema Mineriadei!

– Bună ziua! De unde ideea unui parc cu tema Mineriadei?

– Noroc bun! Aici s-a închis minele şi cei mai mulţi foşti mineri, acum bătrâni, simte şi ei nevoia de distracţie, de ceva care să-i mai înfrumuseţeze sufleteşte.

– Şi în loc de o bibliotecă sau de o Filarmonică aţi făcut parc mineresc, aşadar…

– În loc de ce anume?

– Ce atracţii oferiţi bătrânilor ortaci care vă vizitează?

– Am reprodus la scară Piaţa Universităţii din Bucureşti, sediul lui Coposu şi casa aia mare, cu săli, unde se aduna studenţii să se drogheze şi să iee blugi de la Raţiu…

– Universitatea, vreţi să spuneţi.

– Aşa o fi, n-am de unde şti, că nimeni nu ne-a explicat acolo, când ne-a dus. Au zis decât să fim tari în ciomege şi să dăm fără milă.

– Şi ce fac vizitatorii în peisajul ăsta, reprodus fidel, din placaj frumos vopsit?

– Avem figuranţi plătiţi cu ora, deghizaţi în studenţi, în bărboşi, în profesori, în femei elegante, în oameni îmbrăcaţi frumos, curaţi şi cu toţi dinţii în gură. Vizitatorii primesc la intrare cască, lămpaş şi bâtă şi încep să fugă după figuranţi, ca să-i pocnească.

– Şi figuranţii sunt atât de bine plătiţi încât se lasă pocniţi?

– Recunosc, am avut probleme cu ei din prima zi, că mulţi sunt sprinteni, nu se lasă prinşi, iar clienţii noştri sunt bătrâni, au şi boli profesionale, de la băutură… Din fericire ne-a venit o idee bună!

– Ce idee, despre ce e vorba?

– Am pus anunţuri peste tot, şi pe Internet, că deschidem aici o tabără studenţească gratuită, cu cazare şi masă, să vie cu toţi colegii să se distreze, să se simtă bine…

– Şi dacă vin aici studenţii care-i afacerea dumneavoastră?

– Păi îi folosim în loc de figuranţi! Studenţi originali, marfă adevărată, nu imitaţie! Plus că studenţii de acum stau mai mult la calculator, sunt mai graşi şi nu pot fugi atât de repede, îs mai uşor de prins şi de pocnit!