Caută 
8 MIN
Pentru România, important este să evite o tragedie naţională. Faptul că economia va reporni în «V», în «U» sau în «L» contează mai puţin acum faţă de o rapidă propagare în masă a virusului.
În urmă cu 5 săptămâni, zeci de mii de italieni se deplasau din Bergamo, 50 de kilometri, până la Milano. Pentru ei era un meci de vis în Liga Campionilor la fotbal: Atalanta juca pe stadionul San Siro cu Valencia. După o partidă de zile mari a urmat fiesta, doar echipa italiană câştigase cu 4-1. Cei care au fost la astfel de meciuri ştiu ce înseamnă orele dinainte petrecute în baruri şi pe terase, cozile de la intrare pe stadion şi bucuria suporterilor de după fluierul final. Privind acum, retrospectiv, primarul din Bergamo crede că meciul a fost o adevărată bombă biologică, dar recunoaşte că o mare problemă a fost şi un spital din localitate. Un pacient cu pneumonie, netestat, care de fapt avea COVID19, a răspândit cu iuţeală virusul printre bolnavi şi personalul medical. Până la apariţia primelor cazuri la sfârşitul lui februarie, italienii şi-au continuat vieţile ca şi până atunci, în nordul peninsulei resorturile de ski erau pline, iar în marile oraşe turistice nimic nu prevestea urgia. De altfel, nici la începutul lunii martie, pericolul nu era perceput de autorităţi şi cu atât mai puţin de populaţie.
La 9000 de kilometri spre vest, în SUA, peste 30 de oameni aveau să dispară după ce „îngerul morţii” a intrat într-un azil de bătrâni din Kirkland, statul Washington. COVID a trecut ca trenul prin gară, dar preşedintele ţării încă spunea la acea vreme că la nivel naţional s-au luat toate măsurile şi astfel virusul va fi stârpit „din faşă”. În UK, părea un sacrilegiu să închizi pub-urile, iar locatarul din Downing Street 10 vorbea de o imunizare de grup realizată din mers. În Franţa, ministrul Sănătăţii avea o altă teorie: şcolile nu trebuiau închise, că doar copiii nu sunt o categorie vulnerabilă. Cu jumătate de gură el recunoştea însă că pot fi vectori ai transmiterii virusului. Luvrul îşi primea turiştii cu toată nemulţumirea angajaţilor, iar cel mai vizitat loc din Europa, Disneyland Paris, era deschis. Prin cele două parcuri tematice, situate la 30 de kilometri de capitala Franţei, trec anual în jur de 15 milioane de turişti. Chiar şi atunci când trei angajaţi de la întreţinere au fost depistaţi pozitiv, parcul era plin de vizitatori. La sfârşitul lui februarie, în Franţa erau interzise adunările cu peste 5.000 de oameni (!), dar la Disney nu se aplica reglementarea, pentru că zecile de mii de oameni circulau „outdoor”.
De ce nu s-au luat măsuri ferme de la început? Răspunsurile sunt mai multe. În primul rând componenta economică care înseamnă reducerea producţiei naţionale şi şomaj în masă. Nici măcar închiderea unităţilor de învăţământ nu a fost făcută din start tocmai din cauza faptului că un părinte bun de muncă trebuia să rămână acasă cu şcolarul. O altă componentă este cea politică: cine doreşte să-şi asume o astfel de măsură complet nepopulară şi care se poate lăsa şi cu pierderi semnificative în buzunarele viitorilor alegători? Mai ales dacă eşti şi în an electoral. Să nu-i uităm şi pe cei care sunt consilierii marilor lideri. Să ai exemplul Chinei şi totuşi să ignori blocada Wuhan, nu poate fi decât inconştienţă. Aici argumentul lor ar fi că statele occidentale nu sunt China. Adică resursele sistemului medical ar fi mult mai bune. S-a dovedit a fi o mare eroare. Statele Unite pot dispune de până la 200.000 de aparate de ventilaţie cu tot cu cele vechi şi depăşite moral (sunt totuşi 320 de milioane de locuitori), dar în aceste zile guvernatorul statului New York face apeluri disperate pentru astfel de aparate. Are la dispoziţie în jur de 6.000, dar ar avea nevoie de 30.000. Germania stă de departe cel mai bine din Europa, are 25.000 şi a mai comandat încă 10.000, dar ce să mai spunem de Franţa sau Italia cu doar 5.000 de aparate fiecare, la începutul crizei. România ar avea în jur de 1.300, iar ministerul Sănătaţii anunţă că intră în ţară încă 1.000. Dar nu e suficient să ai maşinile care ajută la respirat. Dacă este să comparăm paturile din unităţile de Terapie Intensivă, SUA au de 10 ori mai multe decât China raportat la numărul de locuitori. În acest clasament, puţin mai jos decât SUA e Germania şi, la mare distanţă sunt Italia şi Franţa, dar care oricum sunt mai sus decât China. Ţinând cont de populaţie, cel puţin pe hârtie, noi avem mai multe paturi în ATI faţă de Italia.
S-a dovedit că izolarea e o strategie mai bună decât abordarea coronavirusului ca fiind „o gripă mai puternică”, sistemele medicale europene arătându-şi slăbiciunea în faţa unei asemenea pandemii. Lombardia, o regiune cu spitale bune, a fost depăşită în câteva zile, reţeaua sanitară fiind în colaps. Acolo, aparatele de ventilat valorează acum greutatea lor în aur. În lipsa unor măsuri de izolare, răspândirea virusului a fost extrem de rapidă şi a sufocat unităţile spitaliceşti, făcând ravagii şi printre cadrele medicale, peste 5.000 fiind infectate la nivelul întregii ţări. Acelaşi lucru s-a întâmplat în Spania, unde numărul morţilor l-a depăşit pe cel din China. Dacă în Italia, cadavrele sunt arse fără oprire, fiind transportate cu maşini militare, în Madrid, corpurile au ajuns să fie depozitate într-un patinoar. În estul Manhatan-ului (NY), de vreo două zile a apărut un cort. Acolo vor sta morţii, deoarece morga oraşului nu mai face faţă.
Cu o reţea de sănătate şubredă, guvernul interimar de la Bucureşti pare să fi înţeles din timp gravitatea problemei. Singura şansă pentru diminuarea pierderilor este blocada. Când angajaţii din spitale poartă aceeaşi mască ieftină opt ore, fără echipamente de protecţie şi cu unităţi ATI bine dotate doar în centrele universitare, planul e să încerci să „întinzi” pe o perioadă cât mai mare de timp răspândirea virusului. Aşa dai o gură de oxigen unui sistem subfinanţat cronic şi condus pe toate palierele de oameni numiţi, de multe ori, pe criterii politice. În loc să crească numărul cazurilor de 13 ori într-o săptămână, ca în statul New York, de la 2.200 la 30.000 (cu o populaţie comparabilă cu a României, dar o densitate mult mai mare), se poate întâmpla acelaşi lucru într-o lună. Sau poate nu se va întâmpla niciodată la o asemenea dimensiune. Dacă nu se iau măsuri de izolare, contaminarea se face după o funcţie de tip exponenţial. Pe undeva e ca în legenda despre răsplata cerută de inventatorul jocului de şah: în primul pătrat un bob de grâu, în al doilea două, în al treilea 4, apoi 8, 16 etc. La început nu pare mult, dar la final, pe toate cele 64 de pătrate ar trebui să fie de peste 1500 de ori producţia de grâu a globului.
Ordonanţele militare au produs nemulţumire, după cum era de aşteptat, dar sunt cel mai important reper în momentul de faţă. Dacă măsurile nu erau ferme de la început, probabil că în weekend-urile care au trecut cluburile ar fi fost pline, iar cei veniţi din „zonele roşii” erau la cumpărături în mall-uri. Oricum, mulţi dintre ei nu au respectat izolarea la domiciliu. Întâmplarea a făcut să-mi petrec vreo trei ore în Urgenţe, cu puţin timp înainte de a ajunge la Spitalul „Spiridon” cazul care a trimis la izolare mai multe cadre medicale de la Gastroenterologie. Ce echipamente purtau oamenii de pe ambulanţe, care era protocolul de primire, cum se proteja personalul din UPU? Nu erau multe schimbări faţă de o zi obişnuită. Totul se baza pe onestitatea celui adus de ambulanţă sau a familiei lui. În aceste condiţii, când vedem chiar şi pensionari care iau în râs „gripa”, teama de închisoare şi puşca pe umăr pot pune ordine în tot acest haos epidemiologic. De precizat că medicii şi asistenţii din UPU şi-au făcut treaba cu succes în cazul pacientului pe care îl însoţeam, în condiţiile pe care le au la dispoziţie. De fapt, fără protecţie şi fără teste, cei din prima linie vor deveni carne de tun, la fel ca în Italia. Pe lângă dotările din spitale, rata scăzută de mortalitate din Germania este explicată de specialişti şi prin numărul mare de testări zilnice realizate, undeva în jur de 20.000, la o populaţie de 82 de milioane. Ultimele date arată că s-a ajuns la 500.000 de teste în ultima săptămână. Spre comparaţie, noi anunţăm în jur de 1.500 pe zi, la 19 milioane de locuitori.
Pentru România, important este să evite o tragedie naţională. Faptul că economia va reporni în «V», în «U» sau în «L» contează mai puţin acum faţă de o rapidă propagare în masă a virusului. Dacă ar fi să privim spre Wuhan, sunt şanse ca după stand-by, economia să se mişte în «V». Culmea e că, acum, companiile chineze abia fac faţă comenzilor din toată lumea pentru maşti, combinezoane şi aparate de respirat. “Mulţumesc foarte mult fratelui meu, preşedintele Xi Jinping, Partidului Comunist din China şi poporului chinez. Trăiască prietenia noastră de oţel!”, a scris preşedintele Serbiei, care va primi ajutor de la Beijing în lupta cu pandemia. Europa îl lăsase să se descurce singur. Pentru noi, concluzia e una singură: staţi în case indiferent de vârstă, iar dacă trebuie să ieşiţi, păstraţi cu stricteţe distanţa şi regulile de igienă! Cel mai tânăr decedat din SUA avea 17 ani şi nicio boală cunoscută până la COVID19.
