Scandalul de la Cupa României l-a băgat pe un campion ieşean la box în puşcărie. Nu pentru scandalul făcut, ci pentru droguri

Oarză a izbucnit violent în momentul în care fiul său a fost eliminat din semifinalele competiţiei, patru din cinci arbitri desemnându-l drept câştigător pe adversarul acestuia. Nemulţumit de decizia arbitrilor, Oarză s-a manifestat violent, împreună cu fiul său, ameninţând arbitrii şi lovind mobila şi uşile de acces în sală. Oarză a fost audiat a doua zi şi reţinut pentru 24 de ore. Cu ocazia percheziţiei corporale, în portofelul aflat asupra sa a fost găsită o bilă de 0,84 grame de cocaină.

Fostul boxer a fost trimis în judecată pentru deţinere de droguri în scopul consumului propriu. Judecătorii ieşeni aplică în astfel de situaţii pedepse cu suspendare. Situaţia lui Oarză a fost însă complicată de faptul că la momentul scandalului, se afla sub control judiciar, fiindu-i interzisă prezenţa la manifestări sportive. În plus, ca urmare a scandalului, fusese trimis în judecată şi pentru tulburarea liniştii publice, fiind condamnat la 8 luni de închisoare cu suspendare. Starea de recidivă în care se afla i-a adus astfel lui Oarză o pedeapsă cu executarea în regim de detenţie, magistraţii Tribunalului condamnându-l la 1 an, 2 luni şi 20 de zile de închisoare.

Sentinţa a fost contestată de Oarză în faţa Curţii de Apel. Magistraţii acestei instanţe nu au crezut povestea prezentată de inculpat, conform căreia găsise bila de cocaină în vestiarul sălii de sport. Dacă ar fi fost aşa, ar fi trebuit oricum să predea imediat drogurile. Antecedentele penale ale lui Oarză i-au făcut pe judecători să confirme sentinţa instanţei inferioare, care a devenit definitivă. „Argumentele apărării privind posibilitatea de a dispune, în raport de fapta săvârşită, a instituţiei renunţării la aplicarea pedepsei sau amânării aplicării unei pedepse, Curtea apreciază că acestea pot fi valide însă nu în prezenta cauză, date fiind circumstanţele care vizează persona inculpatului, cu referire la antecedentele sale penale constând în starea de recidivă care exclude o altă modalitate de executare decât în stare de detenţiune, dar şi perseverenţa infracţională care demonstrează lipsa resorturilor interne proprii pentru reformarea conduitei şi adaptarea acesteia rigorilor normelor de convieţuire socială”, au explicat judecătorii.