Scos din răbdări de beţiile repetate ale fratelui, i-a aplicat o corecţie, dar s-a terminat cu moarte de om

Ovidiu Mertic locuia în Voineşti, împreună cu fratele său, V.A.M. şi cu un băiat, pe care acesta din urmă îl preluase în plasament maternal. În fapt, tot Ovidiu Mertic avea grijă şi de acesta, întrucât fratele său umbla mai mult beat. Mertic lucra cu ziua prin sat ori sezonier în străinătate şi întreţinea gospodăria.

Faptul că fratele său consuma frecvent alcool şi nu contribuia cu mai nimic în gospodărie a provocat de-a lungul timpului numeroase conflicte între cei doi bărbaţi.

Pe 24 martie, cei doi au fost chemaţi de o vecină, pentru a o ajuta la dărâmarea unei anexe din spatele casei. Au prânzit la aceasta şi au continuat lucrul până în jurul orei 17.00, când fratele lui Mertic a plecat acasă.

Era deja ameţit de băutura oferită de vecină. La 19.00, Mertic s-a întors acasă, pentru a-şi lua fratele la o altă treabă, transportul unor dale de beton pentru alt vecin. Treaba a făcut-o însă singur, pentru că V.A.M. se plângea de dureri de spate.

Seara târziu, Mertic s-a întors, rămânând pe terasă cu fratele său şi cu vecina la care lucraseră, pentru a bea împreună. După vreo oră, vecina a plecat, iar V.A.M. a intrat clătinându-se în casă. La scurt timp, băiatul avut în grijă a ieşit, înştiinţându-l pe Mertic că fratele său se scăpase pe el, din cauza stării de ebrietate în care se afla.

Ca de obicei, Mertic s-a dus să-şi schimbe fratele de haine. L-a dezbrăcat mai mult cu forţa, după care şi-a mânjit fratele pe faţă cu pantalonii murdari de fecale, reproşându-i faptul că nu se putea abţine de la băutură.

A ieşit apoi pe terasă, urmat de fratele său. Cearta a continuat, iar Mertic a cedat nervos. Şi-a pălmuit fratele de mai multe ori şi l-a lovit cu pumnul, acesta căzând şi lovindu-se cu capul de podeaua din beton a terasei. Mertic l-a ridicat şi l-a dus în casă, aşezându-l pe pat. V.A.M. era conştient, cerând şerveţele pentru a se şterge de sânge.

Mertic şi-a lăsat fratele singur şi a trecut în camera alăturată, pentru a se uita la televizor. După o vreme, a auzit o bufnitură în camera în care se afla fratele său. Acesta se afla în genunchi, inconştient, rezemat de tocul uşii. Mertic l-a aşezat din nou pe pat, constatând că V.A.M. sângera în continuare.

Respiraţia îi devenise şuierătoare, iar V.A.M. a începtu să horcăie, ceea ce nu se mai întâmplase cu alte ocazii. Peste noapte, starea i s-a înrăutăţit, ceea ce l-a făcut pe Mertic să cheme salvarea. Rănitul a fost transportat la Spitalul de Neurochirurgie, dar medicii nu au mai avut ce să facă. Suferise o fractură de calotă şi bază de craniu, fiind afectat şi creierul. A decedat în aceeaşi zi.

Iniţial, Mertic s-a declarat nevinovat, dar în faţa instanţei şi-a recunoscut până la urmă fapta. Bărbatul a fost judecat pentru loviri cauzatoare de moarte, magistraţii Tribunalului reţinând că nu intenţionase să-şi ucidă fratele, ci doar să-i aplice o corecţie.

Judecătorii au reţinut în favoarea sa şi lipsa antecedentelor penale şi faptul că se ocupa singur de întreţinerea gospodăriei şi a copilului luat în plasament. Ca urmare, şi pedeapsa asupra căreia s-au decis a fost una apropiată de minimul prevăzut de Codul Penal. Mertic a fost condamnat la 5 ani de închisoare, ca şi la plata unor cheltuieli judiciare în valoare de 7.000 de lei. Sentinţa nu este definitivă, ea putând fi atacată cu apel.