Sindromul Italia: un bărbat de 54 de ani a ajuns în pragul disperării

Deşi este cunoscută drept o patologie psihică specifică în general femeilor care pleacă în străinătate pentru a-şi putea susţine familia de acasă, „Sindromul Italia” începe să afecteze inclusiv bărbaţi. „Sindromul Italia” reprezintă de fapt numele generic sub care sunt reunite afecţiunile psihice cauzate de depărtarea de casă, de stresul de la locul de muncă, de dificultatea de adaptare într-o ţară străină, de lipsa timpului liber şi de efectele pe care poate să le aibă asupra psihicului un comportament nepotrivit al celor pentru care lucrează.

Săptămâna trecută, la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iaşi a ajuns cazul unui bărbat care avea simptome specifice unei depresii severe, fiind adus de un echipaj medical şi de Poliţie. Bărbatul în vârstă de 54 de ani este din zona Paşcaniului şi de doi ani s-a întors din Italia după ce timp de 25 de ani a muncit acolo în construcţii pentru a-şi întreţine familia. Însă odată cu revenirea acasă au început să apară şi problemele: cu familia comunica tot mai puţin şi se înţelegea tot mai greu, iar la şase luni de la întoarcerea sa acasă, soţia şi fiul au plecat în Germania, femeia luând inclusiv decizia de a divorţa. Dificultatea de a se readapta mediului din care a plecat şi lipsa unei comunicări cu familia odată cu revenirea în ţară l-au adus într-o situaţie limită. Mama acestuia a fost cea care a sunat la 112 când a observat că fiul său era extrem de agitat, spunea că vrea să se sinucidă şi consumase şi mult alcool.

CITEȘTE ȘI: „Sindromul Italia“ – specialişti din Udine vin la Iaşi să studieze acest nou fenomen

„Nu mai păstrează legătura nici măcar cu fiul, a declarat că fiul nu vrea să vorbească cu el pentru că de când a venit nu s-au mai recunoscut ca familie, nu au mai avut o comunicare foarte bună. Au început tulburările de somn, de fapt, acesta a şi fost unul dintre motivele pentru care a venit prima dată la spital: nu dormea de câteva nopţi şi avea gânduri de moarte, o dispoziţie intens depresivă, nu mai găsea nicio motivaţie în ceea ce făcea în lucrul de zi cu zi”, a explicat dr. Raluca Prepeliţă, medic primar psihiatru şi director medical al Institutului de Psihiatrie „Socola”. Nu este prima dată când bărbatul ajunge la spitalul ieşean – în decembrie 2020 a ajuns în unitatea medicală cu un episod depresiv sever, cu gânduri de suicid, pentru care medicii i-au recomandat tratament, însă pe care bărbatul a refuzat să îl urmeze după externare.

După tratament, bărbatul caută motive să trăiască

Când a ajuns în Camera de gardă a spitalului, bărbatul susţinea că vrea să-şi pună capăt zilelor pentru că nu mai vede niciun motiv să trăiască şi le spunea medicilor că oricum îşi va duce planul la îndeplinire pentru că nu va lua tratamentul după ce pleacă acasă. Momentan se află sub tratament antidepresiv şi de dezintoxicare, iar specialiştii spun că treptat a început să realizeze că încă are motive să trăiască. „După externare va trebui să urmeze tratamentul în continuare, să facă psihoterapie, controale la psihiatru, urmând să aleagă el dacă va veni în Iaşi sau dacă va merge la un medic din teritoriu”, a completat dr. Prepeliţă.

Citește și: „Sindromul Italia“ loveşte crunt la Iaşi: 150 de paciente au ajuns numai anul trecut la „Socola“

Specialiştii ieşeni au explicat că toate simptomele cu care se confruntă bărbatul sunt urmări ale plecării în străinătate, ale îndepărtării de casă şi de familie şi ulterior ale revenirii în ţară, când readaptarea este dificilă. Suferinţa bărbatului este că deşi s-a întors la cei dragi, acest lucru nu a avut efectul la care se aştepta, simţea că nu îşi mai recunoştea familia şi nu reuşea să se reintegreze. „Persoanele care pleacă în străinătate trăiesc nişte traume în sensul în care la început nu cunosc limba, încearcă să se descurce cum pot, sunt izolaţi, eventual cu 1-2 persoane cunoscute cu care relaţionează. Ulterior, încearcă să se adapteze, dar este destul de greu într-o ţară care îţi oferă un loc de muncă, o şansă de a câştiga bani, dar cam atât. Ca să poţi să te descurci cu tot ce înseamnă viaţa în străinătate trebuie să fii pregătit anterior, nu să pleci doar cu gândul că merg să câştig nişte bani şi mă întorc acasă”, a mai precizat dr. Raluca Prepeliţă.

Mai mult, în acest caz a fost vorba despre o schimbare de ambele părţi: familia de acasă îşi continua viaţa, mama se străduia să crească singură copilul, iar tatăl continua să muncească şi să trimită bani în ţară. „Foarte mulţi dintre cei care pleacă în străinătate se gândesc că merg acolo pentru a câştiga bani şi pentru a menţine situaţia materială adecvată. Cred că totul se rezumă la asta, dar astfel ajung relaţiile să se destrame, membrii familiei se cunosc tot mai puţin, vorbesc tot mai puţin şi atunci fiecare dintre ei se schimbă”, a completat medicul ieşean.