În spatele personajelor care ocupă temporar scaunele de șefi la Drumuri și Poduri stau grupări grele de partid. Același gen de personaje, însă, ocupă și poziții ministeriale. Dar ce mecanism a generat, de fapt, montarea unor astfel de marionete în fruntea unor ministere?
Poate cea mai evident „sforărită“ guvernare a ultimilor 30 de ani a fost cea de aproape trei ani controlată cu mână de fier de Liviu Dragnea, fostul șef al PSD aflat acum la închisoare. Chiar dacă la Palatul Victoria s-au succedat trei premieri (Sorin Grindeanu, Mihai Tudose și Viorica Dăncilă), adevăratul șef al Executivului a fost primul fiu al Teleormanului.
Din rapacitatea și paranoia acestuia de a fi detronat au apărut personaje ministeriale de calibrul mic al unui Dănuț Andrușcă, Răzvan Cuc, Răzvan Leș și alții ca ei.
Dar ce mecanism a generat, de fapt, montarea unor astfel de marionete în fruntea unor ministere? Un mecanism extrem de rudimentar, dar foarte eficient pentru scopul care l-a creat: ministrul era omul unui personaj politic influent care, dintr-un motiv sau altul, nu ieșea în față. Andrușcă, de exemplu, era păpușa de paie a baronului PSD Ionel Arsene de la Neamț, Cuc – a lui Bădălău de la Giurgiu și tot așa, până la ultimul funcționar împins de partid pe o slujbă plătită de la buget.
Aflați amănunte de pe newsweek.ro.
Publicitate și alte recomandări video